A symmetry of imperfection

Deoarece am decis că e mai bine să-mi folosesc timpul în alte lucruri ceva mai utile decât această luptă între cei care zic fii deștept și cei care zic să nu fii prost, mă voi opri acum de a mai oferi update-uri sau comentarii pe această temă.

Bine, adevărul este că am găsit acest articol, un articol care se potrivește foarte bine cu cel în care ziceam că e posibil ca toți să fi greșit. Două lucruri sunt esențiale din articolul respectiv: diversitate va exista oricum iar cei care fac campanii ar trebui să fie atenți să nu-i provoace pe ceilalți care nu sunt de acord cu ei. Luând o expresie inventată de Cristina, nu ar trebui să avem oi hitleriste.

Să fim serioși și să ne gândim ce-i vom răspunde lui Mihai dacă ne va întreba și pe noi “voi aţi refuza x000$ de la microsoft pentru reclamă pe blogul vostru?“. Ca sa mențin articolul scurt, voi da doar răspunsul propriu, fără nici o argumentare (deși asta ar putea veni în comentarii): “Dacă mi-ar da banii ăia le-aș face o campanie corectă tehnic. Dar da, aș accepta banii.”

Lupta asta între OS-uri ar putea fi rezolvată (la nivel de useri) de expresia: “Folosesc instrumentul potrivit pentru lucrul potrivit.” La nivel de dezvoltatori este cu totul altă poveste.

Pentru a nu exista confuzii, în continuare este dată lista tuturor articolelor în care am vorbit despre acest scandal.

• În “Not a bug but a feature” am criticat toate informațiile greșite de pe site-ul de promovare Microsoft.
• În următorul articol pe această temă am expus situația la acea oră a “războiului”.
• Articolul “Duty Calls” se bazează pe un episod din xkcd, foarte potrivit pentru această situație
• Ultimul articol pe această temă (excluzându-l pe acesta) a fost generat de zoso și piticu, ambii având articole indecent de prost documentate.

Comentariile de la toate aceste articole aduc argumente pro sau contra acestui “război”. “Război” pe care-l părăsesc, rămânând la Linuxul meu instalat complet cu toate aplicațiile necesare într-un timp infim mai mic decât îmi lua o instalare de windows.

Ca o concluzie, aveți următorul banner. Urmați-l dacă vreți.

(Meditatio XXV)

Nature always tends to act in the simplest way.

Multe din invențiile pe care le știm au fost inspirate din natură. Aproape toate aș putea zice. Dar, nu se poate și invers? Nu putem simula diverse aspecte ale naturii utilizând programe bine scrise și teoria informației?

Citiți aici pentru un exemplu. Singura problemă este să nu ajungem într-o situație ca asta. Dar pentru așa ceva există peer-review.

Voi reveni asupra acestei teme mai târziu, când voi avea și o simulare. Trebuie doar să-mi găsesc un topic.

Superb comic-ul de azi al lui Randall. Google vă poate ajuta și el, eu mă întorc la chestiile obișnuite înainte de examenul de marțea viitoare. Păcat că nu am timp de seminar și păcat că cineva nu știe decât 1 și 0, fără valori intermediare. Despre asta marți sau miercuri, până atunci mai am de spus câte ceva.

Deși ultimul articol pornește de la evenimente din facultate (care au dus la un mail cu aproximativ 50 de reply-uri pe lista de discuții), nu era vorba de o răzvratire împotriva acestor evenimente, așa cum pare la prima vedere. Partea finală a articolului spune că banii pe care-i primim de la UE se duc înapoi la sursa de unde provin inițial prin amenzi.

Oricum, de data asta nu despre asta voi vorbi ci despre reacțiile provocate de acele evnimente. Iar voi fi criticat pentru acest lucru dar trebuia făcută această acțiune.

Mail-ul cu pricina cred că a pronit de la politica neortodoxă de promovare și de la încălcarea anumitor drepturi privind atât statutul de student cât și cel de protecție a datelor private. În fine, între timp am înțeles necesitatea acestei schimbări și de ce s-a ales serviciul de la Microsoft. Acum, tot ce mai rămâne de făcut în această direcție este să vedem dacă nu cumva putem schimba licența aia de la intrare în ceva mai open, mai potrivit cu dorințele studenților.

De exemplu, eu aș vrea fie să-mi pot redirecta mailurile de acolo, fie să le pot accesa via un script. Momentan, nu pot face nimic.

Titlul a fost ales în corespondență cu post-ul Alexandrei, care considera că între utilizatorii Linux și Microsoft există o relație de tipul: dacă nu faci ca mine ești inutil și împotriva mea (exagerat probabil puțin). Folosesc Linux 24/7 din octombrie și nu m-aș mai întoarce la windows dar asta nu înseamnă că mă voi da deoparte de a realiza ceva acolo. Dar, voi face acel lucru astfel încât să fie portabil.

În fine, trecem la lucruri mai normale. Pregătesc ceva special săptămâna asta.

Later Edit: http://xkcd.com/111/ arată oarecum situația.

Făceam debug azi la E85 când am dat peste o eroare ce m-a dus imediat cu gândul la xkcd. (Vă rog, uitați-vă neapărat la poza asta).

Aparent, pentru E85 1 și 0 sunt identice.

28              if ((i = inbook(Tabla, currentside)) != NOTFOUND){
1: currentside = 1
(gdb) step
inbook (tabla=0x8060008, side=0) at opening.c:35

Asta îmi aduce aminte și de un alt banc în care un programator a fost dat afară de la servici pentru că nu-i funcționase bine un cod exact în momentul în care era vitală funcționarea lui. Programatorul scrisese

while( 1 == 1){
      ........
}

și programul nu i-a rămas în buclă cât timp trebuia din cauză că un 1 a ajuns 0.

Toți purtăm măști și ne autoimpunem anumite bariere. Pentru comoditate, din frica de necunoscut sau din cauza superficialității. Este nevoie de evenimente majore pentru a realiza apoi că am pierdut o mască pe drum și că e mult mai bine să nu mergem s-o căutăm. Dar până la acel eveniment vom folosi mereu pointeri la pointeri la pointeri… la pointeri la realitate. Din motivele enunțate mai sus, gândindu-ne că e mult mai logic așa. Din păcate/fericire, Logic doesn’t care. Humans do.

Așadar, va veni un eveniment în care iar va cădea o limită autoimpusă, se va face un pas mic pe un nou drum sau unul vechi dar cu altă direcție. Așa va fi mereu. Rar va fi câte un moment de psf, în care se va spune totul. În rest, convenții și limite.

Evenimente care au provocat schimbări: Firefly a determinat și-n pardus un thread de 20 de pagini cu diverse linii din film. NASA nu a ales numele cel mai votat pentru modulul pentru care a dat dreptul oamenilor să voteze. Randall va publica săptămâna asta câte un comic pe zi. Apare și Inara? :P

Alt motiv pentru titlu (luat din Andromeda, din cele rămase :P) este că MM a realizat că nu există decât un Chuck Norris (paradoxal, acum sunt întrebări dar nu sunt răspunsuri). :D

Joke aside, back to work.;)

Scris rapid azi dimineață inspirat din ultimul comic de la xkcd. Îl voi ține scurt că trebuie să plec la MN. Practic, nu m-am putut abține.

Pentru a termina mai rapid și-n mai putine cuvinte, nu elaborez ce e în comic, dau doar un citat.

The universe is perfect.
You cannot improve it.
If you try to change it, you will ruin it.
If you try to hold it, you will lose it.

Cine se prinde se prinde, cine nu, asta e.

Prima parte este inspirată din detaliile pe care mi le mai amintesc citind ce-am scris la finalul liceului. Nu-mi mai amintesc prea multe de când eram mic si nu știam prea multe. Probabil nici nu sunt chestii prea importante deși din acele zile mi se trag câteva caracteristici. Până în a 3-a nu prea am ce zice, nu mai rețin prea multe lucruri. Doar câteva scene din jocurile jucate atunci (nu le voi povesti aici) și cam atât. Știu doar că până în a 3-a aveam citite toate romanele lui Jules Verne și multe alte cărți. Doar citite, nu și interpretate sau analizate. Aparent, în a 4-a lucrurile s-au mai schimbat puțin. Începuse prima olimpiadă, doream și eu să arăt că sunt mai tare decât mulți alții. E momentul în care am ales matematica în favoarea literaturii deși nici una din ele nu prevala prea mult față de cealaltă. Nu am făcut mare lucru în a 4-a la olimpiade dar am reușit să mă remarc pe planul școlii la disciplina matematică. Astfel, în clasa a V-a a fost mult mai ușor să merg la pregătirile pentru olimpiada de mate și alte chestii similare. Oricum, eram încă destul de egoist pe vremea aia și doream totul pentru mine, iscând nu de puține ori conflicte din cele mai mici amănunte. (de aceea titlul acestui post este cel actual) Cam așa au fost lucrurile până la finalul clasei a 5-a când eșecul de la județeana de mate (cauzat în parte și de neglijarea exersării cu câteva zile înainte în favoarea unei mici distracții), eșec resimțit la începutul clasei a 6-a când am fost exclus de la participarea la un concurs de mate pe baza rezultatelor anterioare m-a determinat să-mi promit că nu voi mai lăsa șansele să-mi scape așa ușor. Poate a fost și faptul că profa de fizică de atunci mi-a promis că mă va lua din a 7-a la olimpiadă (deși nu a fost profa mea decât în a 6-a), poate a fost și faptul că, începând cu clasa a 5-a, matematica devenise destul de grea pentru majoritatea colegilor, poate și din alte motive pe care nu le știu, la finalul clasei a 6-a eram deja solicitat de câțiva colegi să le explic rezolvările unor exerciții (de fapt cred că era ceva de forma eu îți dau tema la mate tu-mi dai tema la engleză <- pe vremea aia nu-mi plăcea engleza și făceam asemenea târguri). Oricum, la începutul clasei a 7-a, cu ultimele urme de egosim, mi-am zis că voi încerca să particip la cât mai multe olimpiade pentru a-mi alege materia la care voi excela. Română, fizică, biologie (vineri, sâmbătă, duminică). După susținerea ultimei probe mergem să vedem rezultatele la fizică, momentul care a marcat începutul schimbării: singurul loc care-mi aducea calificarea la națională. Primit felicitări din partea tuturor profesorilor din școală, inclusiv din partea celor pe care nu i-am cunoscut niciodată sau care se mutaseră la alte școli și licee. La natională a fost foarte frumos, o parte din dorința de a participa mai departe fiindu-mi generată de acea săptămână de la Târgoviște și de cunoștințele făcute acolo (pe vremea când încă mai eram destul de sociabil). O altă parte a acelui entuziasm a fost provocată în ziua premierii când am fost foarte mândru de sucesul altei persoane din lotul județului, Prisăcari Bogdan ajungând în lotul României pentru inter. A fost momentul în care mi-am promis că nu voi mai merge la alte materii la concursuri decât în măsura în care mă vor ajuta să ating performanțele lui Bogdan. Clasa a 8-a continuă pe aceași linie și la fel și restul anilor de liceu. Mai multe detalii pe direcția asta pe 360. Tot acolo schimbările profunde care au dus la pierderea ușurinței în a realiza noi relații, etc. Acolo cred că este scris pe undeva de ce nu am plecat în afară crezând că voi putea schimba ceva aici, de ce titlul acestui blog este Changing the World (Facts of Lore), etc.

Acum partea care nu apare acolo, cea care m-a îndreptat spre a alege să fiu asistent la câteva materii. După cum am zis, clasa a 5-a jutorul pe care-l dădeam celorlalți era bazat pe un schimb reciproc și avantajos. Până am realizat că acest lucru nu era prea util și am redus cercul celor care primeau informații la cei care meritau, un grup destul de mare de oameni. Spre finalul clasei a 8-a deja începusem să explic prin pauze diverse chestii, probabil din cauza examenului care venea. Astfel, clasa a 8-a m-a pregătit oarecum pentru a explica celor din jur diverse concepte care erau ceva mai grele decât media. Clasa a 9-a a continuat pe același fir, la fel și liceul. Spre finalul clasei a 11-a eram deja contractat să dau meditații la fizică pe parcursul vacanței pentru o colegă. Astea m-au ajutat foarte mult să-mi formez un sistem unic (zic eu cu ultimele urme de egoism) de înțelegere și explicare a conceptelor, lucru care s-a văzut în clasa a 12-a când banca mea era mereu plină de cărți și foi cu rezolvări de variante, probleme, etc. (fie ale colegei de bancă care și le mai împrăștia – un fel de River Tam for those who know her :D – fie ale colegilor cărora le explicam diverse chestii) Liceul a fost și primul contact cu programarea, faptul că nu s-a făcut prea bine și egosimul propriu determinându-mă să învăț singur oferindu-mi astfel șansa să pot scrie diverse programe prin clasa a X-a și atrăgându-mă din ce în ce mai mult spre aria IT-ului (mai ales că încet-încet realizam că nu puteam face nimic cu fizica în țară). În fine, deciziile cu privire la facultate și celelalte nu mai contează acum, ce contează este că undeva prin clasa a XI-a am ales drumul 42 în favoarea unei existențe normale, preocupându-mă diverse chestii (chiar în preziua examenului de admitere eu eram în carrefour si citeam o carte din care a doua zi am crezut că am reușit să scot un mic algoritm eficient pentru compresia datelor).

Facultatea. Cursul de programre nu mi-a atras atenția de loc la prima întâlnire. Cel cu Olteanu, foarte frumos, fără probleme. Îmi amintesc primele cunoștințe din facultate (Ramona, Sergiu, Alexandra, Andreea). Îmi amintesc drumul de după ora lui Stihi către rectorat unde aveam filosofia. E momentul în care Ramona (parcă) a cerut explicații suplimentare legate de ce-a predat Stihi (doar așa ca o convorbire pe parcursul drumului). Vineri, fizică, nimic inteligibil. Luni după uso am decis că voi ține seminarii de fizică săptămânal în care voi face probleme cu toți (la asta m-a ajutat participarea la lot, explicațiile oferite în timpul liceului, etc). Primele întâlniri m-au și dezamăgit puțin (când am auzit de la Mihnea despre alt coleg care a spus te duci, măh, să-ți explice ăla?) dar mi-au trecut repede din cauza emoțiilor și nu numai (puteți citi și în arhive pe acest blog). Cea mai faină ședință de fizică a fost cea ținută în locul cursului de uso înainte de parțial. Atunci am avut EC004 plin și mulți oameni care puneau întrebări (la una parcă nici nu am știut să răspund). Atunci a venit un asistent sau cineva căutându-l pe Răzvan și m-a crezut că sunt profesor. Semestrul întâi cam asta a fost tot. (Cu excepția câtorva zile și nopți petrecute în cantină – mai am și azi o poză de la o întâlnire înainte de algebră parcă -  cu diverși colegi din diverse grupe, colegi cu care mă înțeleg foarte bine acum și cu care-mi face plăcere să lucrez).

Semestrul doi a fost ELTH-ul unde am făcut câteva colocvii ca la fizică. ELTH la seria CB. Oana Goge mi-a zis că aș merita să fiu prof pentru că știu să explic foarte bine și chiar înțelesese de la mine deși nu dormise decât cu câteva zile înainte. (Undeva pe parcursul semestrului cred că explicasem câteva chestii de MN, ceea ce a cauzat, împreună cu plăcerea pe care o aveam pentru materie – îmbinarea între toate cele 3 materii care mi-au plăcut vreodată: progra, fizică, mate -, să-mi doresc șa fiu asistent începând cu anul doi la acea materie (știind că se poate).). Cred că sesiunea din vară a fost momentul în care am decis clar că voi deveni asistent la cât mai multe materii se poate (mai ales că aveam destul de mult timp liber la dispoziție și încă mai am).

Semestrul întâi din acest an. Grupa 311CC, programare. Grupa 312CC, programare (doar din două în două săptămâni din cauza orarului). Teme, laboratoare, interesare de cum se simt în fața celorlalte materii, etc. Ținut două seminarii la fizică cu ei. Seminarii care s-au dovedit utile (și nu că aș vrea eu să mă laud dar se poate vedea procentul de promovabilitate la fizică în acest an). Dar și probleme cu un oarecare George Constantin și nu numai. În fine, overall a fost o experiență frumoasă, experiență care mă va determina să iau cât mai multe materii posibile.

Acum sunt într-o dilemă. Pe de-o parte aș lua 311-le la câte o materie în fiecare an, pe de altă parte m-aș concentra foarte mult pe una, două materii și voi încerca să le transform foarte mult. Momentan, cred că aș putea face ambele (având pe lista de anul următor: PC, MN, EEA, USO din materiile prin care am trecut – TS și AA ar fi fost câteva alternative dar nu mai vreau în urma examenelor la acele materii, preferând EEA-ul în schimb. Din materiile care vor urma, momentan sunt interesat (după denumire) de ED, PP, PC, PA, CN1, CN2, EGC, APD, LFA, etc. Voi vedea ce va rămâne din lista asta lungă după un timp.

Despre viitor nu știu ce să zic. Pe de-o parte aș vrea să lucrez într-o companie mare, cu mult profit pentru că asta mi-ar aduce fondurile necesare pentru a-mi continua planul de a schimba lumea (cel puțin în ipostaza în care este actual). Pe de altă parte aș prefera o slujbă care să-mi permită atât contactul cu generația tânără cât și timpul necesar diverselor proiecte de cercetare. Aparent, slujba de profesor universitar ar fi potrivită dar din ce am mai auzit și am mai observat nu e chiar lozul câștigător. Oricum, până la terminarea facultății mai este timp și pot găsi pe neașteptate un alt drum în față (așa cum recent am descoperit un al treilea drum, realul 42, despre care voi vorbi doar după ce voi fi mers mult pe el).

Cam atât. Am protejat-o pentru că sunt multe detalii nespuse dar și multe chestii scrise aici care nu ar trebui să ajunga publice momentan.

O sumă de gânduri din diverse surse. (Cu foarte mare legătură din punctul de vedere al evenimentelor recente și îndepărtate)

Încep prin a spune că ziua de azi a fost foarte mult marcată de evenimente ce au adus extaz pe plan intelectual (as in 42). Dimineața am văzut un algoritm care oferea soluția minimă la light-bot pus în practică. Soluția minimă se caracteriza prin două aspecte la un nivel specificat: lungime mică a codului scris în robot (6-9 instrucțiuni dacă-mi amintesc bine) și durată mare a execuției programului (cam 15 minute din care doar ultimele 2-3 realizeaza exact ce trebuie). Majoritatea timpului de execuție era consumat pentru mutări redundante, mutări care erau refăcute (as in undo) câțiva pași mai târziu. Până când robotul a ajuns într-o poziție in care funcția recursivă infinită îl ducea imediat către soluție prin mișcări neredundante. Odată terminat filmul de rulat l-am mai pus de câteva ori pentru a încerca să înțeleg de ce robotul ar fi gândit așa. Soluția cea mai minimală (pun intended) pe care o putea crea logica umană avea o lungime aproape dublă. Rețineți ideea, voi reveni asupra ei in curând.

Mai târziu, în timp ce așteptam într-unul din acele momente idle numit fereastră (între un seminar și laboratorul pe care doar 3 persoane îl fac la ora la care este în orar) am văzut un poster cu nu știu ce seminar de filosofie. Cum cursul de anul trecut mi-a provocat câteva intrări filosofice pe-aici, cum mâine aveam oricum filosofie, am zis să mă uit să văd despre ce era vorba. Și am văzut o frază care m-a determinat să caut pe google mitul peșterii al lui Platon pe care l-am citit și am descoperit mici legături cu multe chestii ce au apărut pe-aici. Rețineți și ideea asta.

Mai spre seară am găsit o carte distribuită sub licență CC-sa despre genetic programming. Așa cum Andrei îmi dădea anul trecut citate din Tanenbaum așa am făcut și eu azi cu această carte, fiind mult prea interesant scrisă. Am mai adăugat o carte de citit pe lista celor legate de IT (pn-search, game theory, cryptography, operating system, neural networks, etc) Tot adun cărți de citit și tot nu reușesc să ajung până la final în ele când le iau. Dacă-mi amintesc de ele în sesiune se citesc (nu înainte de anumite examene la care trebuie să fac seminarii pentru doritori – fizica, elth, eea, presimt și un ed) dacă nu rămân pe hard până când dau din greșeală peste ele – și uneori descopăr că le am in multiple exemplare în foldere diferite sau in formate diferite. Anyway, primele capitole din carte au ilustrat un mod prin care un program poate evolua singur astfel încât să ajungă la un anumit algoritm. Rețineți ideea, revin spre final.

Tot citind cartea aia și verificând feed-reader-ul (multi-tasking frate :P) am găsit pe reddit un articol care mi-a captat interesul. Tocmai mi-a mai fost oferit un motiv să aștept cu nerăbdare următorul semestru, un semestru unde nu vom mai avea materii ‘împuțite’ (citat din profesorul celalt care a fost azi la seminar și vorbea cu noi, profesor care s-a recomandat a fi prințul Andrei de Hohenzollern) la care cei care râd mai mult după anunțarea rezultatelor sunt cei care ar fi trebuit să tacă și să le fie rușine pentru gesturile făcute. Dar se spune că cine râde la urmă râde mai bine și azi chiar am râs când un oarecare student de anul 3 (cred că era 3) a cerut help să compileze un oarecare program cu pointeri că nu și-i mai amintea de când era el în semestrul intâi (nu nu e tipul care a zis că Pascalul e mai simplu și mai bun ca C-ul). Poate am avut o premoniție și așa vor face mulți stimabili în curând. Abia aștept PP-ul și PC-ul (PC2 ca să nu se confunde cu materia la care am corectat recent tema 2).

Și că tot vorbeam de premoniții, mi-am făcut ieri timp să și văd un film numit (logic) Preomonition. Inițial mă așteptasem la ceva de tipul Final Destination dar s-a dovedit a nu fi chiar așa. Dacă seria celor două filme nu mi-a plăcut deloc acest film a fost interesant până la final. Ba chiar am reținut câteva fraze din el. “Every day we’re alive can be a miracle.” “Faith is just believing in something beyond yourself,… like hope.” și “It’s never too late to realize what’s important on your life, to fight for it.” Le-am pus inline pentru că se leagă atât între ele cât și cu alte lucruri.

Tot azi am avut multe taburi în pidgin deschise și am avut multe discuții cu tentă filosofică și meta-educațională. A apărut întrebarea oare se poate trăi astfel încât felul în care este și gândește lumea să nu te afecteze? Poți s-o schimbi în acest caz doar prin exemplul personal? Concluzia a fost: “nu poți schimba lumea de unul singur, trebuie să sincronizezi mai multe conștiințe” și s-a propus o eventuală soluție (pe lângă multele deja eșuate): “ar trebui să facem un grup, oamenii-care-vor-sa-schimbe-lumea dar e ceva mai complicat de atât pentru că fiecare are o părere proprie despre ce ar trebui schimbat că nu e bine”.Oricum, rămân la ideea că o schimbare profundă nu poate veni acum decât fie din învățământ, fie din vârful piramidei politice (care, afirmă surse neoficiale, este guvernul doar într-un an din 3). Sper să nu fiu luat în vizor de cei de la STS pentru aceste mci hinturi pe care le dau aici, întâmplări recente m-au determinat să încep să vorbesc în hinturi în mod public și să le rezolv în mediul privat – face to face or more private than that.

Acum revenim la părțile rămase în articol, părțile unde am zis să rețineți ideea. Toate cele 3 capete de drum se leagă într-un singur fir: maybe sillicon minds think differently that ours. Am început s-o înțeleg pe valkiria care avea mai demult mai multă încredere într-un PC decât într-un om, sau aproximativ așa ceva. Un program te poate uitmi in multe moduri dar ele vor fi oricum limitate. Pe când un om este în concurență cu Universul (“Artificial Intelligence is no match for natural stupidity“) – unul încearcă o dimensiune a prostiei cât mai mari posibile iar celalt < se presupune > încearcă să fie cât mai extins (fac cam multe paranteze dar mi se pare ok asta). Și deși prostia este unul din cele două lucruri (din care Einstein nu era sigur decât de unul) presupuse infinite, există și fraza: “Hard job being an idiot these days…fierce competition all around“. Mă duc să iau și eu parte în competiția asta, dacă nu am deja locuri fruntașe.

Îmi cer scuze că am scris peste 1200 de cuvinte fără prea mare legătură între ele și cu multe link-uri dar a trebuit să fac asta. A good day for science just ended. Tomorrow a new year will start (which reminds me că anul ăsta a început cum nu s-a sfârșit). Gata.

With love (yeah sure:P)
myself

PS:uitasem de xkcd-ul de azi. Goergeus and awesome indeed. Și se leagă somehow.

PS2: Episodul de unde am titlul este și el util în discuția pusă azi în vedere, o discuție care se leagă de AI, subiect tratat și la fct și nu numai. Also, read the opening quote there.

Totul a început într-o vineri. Dimineață mă uit pe xkcd și vad asta. Spre finalul zilei aud de la Alex Mihăiuc că nu există nici o politică clară în facultate cu privire la poriectele de diplomă: la ce se-ntâmplă cu codul trimis și cu textul scris.

Mai târziu, a apărut nevoia unei licențe pentru documentele ce vor fi postate cândva pe-aici. Și foarte recent, am realizat că ar fi bine să includ și un disclaimer cu privire la părerile mele expuse aici. Din 2 motive: reducerea comentariilor agasante și stupide și pentru a preveni posibilitatea asocierilor greșite – mai ales că eu nu voi critica niciodată persoana ci tipul de persoană – chiar dacă dau numele unei persoane.

Post-ul de ieri, cel lung este parolat tocmai din cauza acestei lipse a licenței. După ce voi reuși s-o editez, îl voi face free. Dar până atunci va trebui să mă uit pe diversele licențe existente ca să știu ce voi implementa. Poate nu este nevoie să realizez una proprie.

Până atunci voi expune puțin politica de securizare a comunicatelor acide/personale prin parole. Basically, sunt 3 nivele de protecție pe lângă cel explicit – liber pentru orice vizitator. Nivelul 1 are o parolă de complexitate redusă, un exemplu foarte bun de cum nu trebuie aleasă o parolă pentru că nu conține prea multe informații confidențiale sau nu va critica prea tare anumite persoane. Din cauza informațiilor confidențiale sau a criticilor, accesul trebuie restricționat la un grup de ~90% de oameni.

Nivelul 2 conține foarte mule informații confidențiale și nu poate fi accesat decât de un grup foarte restrâns de persoane. Pentru fiecare entry din această categorie voi crea o parolă nouă de o complexitate ridicată, parolă ce va fi trimisă tuturor celor care vor avea acces la comunicat.

Nivelul 3 este cel mai restrictiv: parola de 30+ caractere plus criptare prin 2 metode. Conținut extrem de personal, probabil împărtășit doar cu persoanele cu care pot vorbi deschis oricând și despre orice. Cum nu există nimeni acum dar a fost cineva aproape de acest punct cândva – cineva care oricum are acces la nivelul 2 – dacă voi publica vreodată ceva în ultimele nivele.

Concluzionez și ăsta și mă pun pe citit licențele.