Crossroads (pt. I)




Îndosariat la:Jurnal de bord , wordpress

Totalled Recall

Voi sintetiza aici aspectele importante aflate pe ordinea zilei în această parte de Univers.

În primul rând, nu uitați că puteți descărca noua versiune de Ubutnu via un sistem de torenți din cadrul ACS, așa cum am mai anunțat și aici și mai în spate.

Continui cu a remarca că există pe glob peste 6 miliarde de oameni. O mulțime de o cardinalitate imensă. Din ei, unii mint pentru a păstra aceleași aparențe și pe ziua de mâine, alții abia azi descoperă adevărul, alții știu adevărul dar nu vor să acționeze conform lui. Mulțimile nu sunt neapărat disjuncte. Cel mai important este că peste tot există un moment în care este nevoie doar de o singură persoană.

Practic, am ajuns acum să reiterez ce a spus Albert pe blog-ul lui abia creat. De la primul articol de acolo se trage paragraful anterior. De fapt, și de la un final de film (nu știu filmul, știu doar finalul). Oricum, citind ce a fost scris acolo mi-am amintit de o discuție cu tct și de diferențele între 42 și 52. Topic închis.

Ca alte chestii la ordinea zilei, ar mai fi de trecut aici de verificat și corectat câteva teme, de pregătit câteva laboratoare și lucrări, de redactat diverse teme și de codat diverse chestii. De asemenea, a venit momentul să termin experimentul curent și să finalizez concursul de programare din acest an. Deși cred că imediat după începerea etapei de finalizare al lui voi începe un altul, ceva mai dificil. Să nu uităm de pus bazele viitoarelor proiecte rsoc din această vară.

Și dacă tot am ajuns la proiectele rsoc, trebuie să vă reamintesc că data de 1 Mai va fi data în care noua echipă de hfall se va forma și va începe ultima etapă în dezvoltarea acestui proiect. Citiți anunțul complet aici.

Păcat că săptămâna asta de vacanță mai are, pentru mine, dar 20 de ore (plus cele de somn). Sunt multe de făcut într-un timp puțin dar cred că am găsit entuziasmul necesar să fac multe.

The door opens.
The Edges meet.
Step through and you find yourself lost.
Stay where you are and you go nowhere.

Prefer să mă rătăcesc undeva prin jungla 42 decât să mai stau prea mult la intersecția curentă între cele două drumuri.

Îndosariat la:Jurnal de bord , a beautiful mind, AI, ambitii, andromeda, CDL, cuvinte de pomina, experiente, facultate, filosofie, hfall, IT, linux, Metode Numerice, open source, optimism, pardus, politica, probleme, Probleme interesante, Programare, Romania, Rosedu, Sisteme de Operare, status, timpul nostru, vise, wordpress

The Right Horse

Sau, mai bine spus, the right OS. Este vorba de lucrul cel mai important făcut de mine săptămâna asta.

Marți am avut primul laborator de MN cu 311CA (CA semestrul ăsta). Conexiune net lipsă și octave inexistent. Windows virusat. Mi-a venit ideea să instalez Linux pe toate calculatoarele pentru ca toți participanții la laborator să poată avea parte de 2 ore în care nu sunt stresate de bugurile inerente Geamului. Am încercat asta miercuri după ora 20 dar la ora 22 am ieșit din facultate fără a face mare lucru: exista doar o singură partiție de windows și, de fiecare dată când o micșoram pe aia – 3 ori până acum, căutați în partiții – trebuia să reinstalez și windowsul. Ceea ce ar fi însemnat 2-3 ore pe fiecare calculator din cele 12 din laborator. Prea mult.

Am amânat pe sâmbătă și azi chiar am realizat ceva. Cu prezența reală a lui Alex Juncu, cu sprijinul via email, telefon and IM al lui George Milescu și Mircea Bardac, am instalat un Debian freezuit pe toate stațiile, cu un wallpaper personalizat, păstrând și Windows-ul existent. Totul în cam 4-5 ore (cu 3 instalări de Deban și 2-3 încercări eșuate de Kubuntu). Secretul? UDP cast.

Termin acum că mâine e o zi full. Sunt multe chestii de făcut.

PS: mereu mi-a plăcut începutul acestui episod. Acum chiar se potrivește cu situația actuală (nu MN ci alte multe chestii): Any fool can be honest, for it is only what he knows. A wise man is aware of when to share the truth. Sub lumina evenimentelor recent calul din titlu nu este doar sinonim cu un sistem de operare cum am spus la început. Mai sunt câteva decizii binare de făcut dar se vor face astfel încât media beneficiilor pe mulțimea tuturor celor influențați să fie maximă. (să calculeze integrala aia cine s-o pricepe, eu nu am chef:P)

PSS: Ciudat este că îmi dau seama ce se întâmplă în facultate prin simpla analiză a cuvintelor folosite în căutările de pe Google. Despre ele altă datădetaliat, dacă nu e prea lame & AW.

Îndosariat la:Jurnal de bord , a beautiful mind, AI, ambitii, andromeda, Arimaa, CDL, cuvinte de pomina, experiente, facultate, greseala, hfall, IT, linux, Metode Numerice, open source, optimism, pardus, partitii, probleme, status, timpul nostru, vise, wordpress

The Prince

Prima parte este inspirată din detaliile pe care mi le mai amintesc citind ce-am scris la finalul liceului. Nu-mi mai amintesc prea multe de când eram mic si nu știam prea multe. Probabil nici nu sunt chestii prea importante deși din acele zile mi se trag câteva caracteristici. Până în a 3-a nu prea am ce zice, nu mai rețin prea multe lucruri. Doar câteva scene din jocurile jucate atunci (nu le voi povesti aici) și cam atât. Știu doar că până în a 3-a aveam citite toate romanele lui Jules Verne și multe alte cărți. Doar citite, nu și interpretate sau analizate. Aparent, în a 4-a lucrurile s-au mai schimbat puțin. Începuse prima olimpiadă, doream și eu să arăt că sunt mai tare decât mulți alții. E momentul în care am ales matematica în favoarea literaturii deși nici una din ele nu prevala prea mult față de cealaltă. Nu am făcut mare lucru în a 4-a la olimpiade dar am reușit să mă remarc pe planul școlii la disciplina matematică. Astfel, în clasa a V-a a fost mult mai ușor să merg la pregătirile pentru olimpiada de mate și alte chestii similare. Oricum, eram încă destul de egoist pe vremea aia și doream totul pentru mine, iscând nu de puține ori conflicte din cele mai mici amănunte. (de aceea titlul acestui post este cel actual) Cam așa au fost lucrurile până la finalul clasei a 5-a când eșecul de la județeana de mate (cauzat în parte și de neglijarea exersării cu câteva zile înainte în favoarea unei mici distracții), eșec resimțit la începutul clasei a 6-a când am fost exclus de la participarea la un concurs de mate pe baza rezultatelor anterioare m-a determinat să-mi promit că nu voi mai lăsa șansele să-mi scape așa ușor. Poate a fost și faptul că profa de fizică de atunci mi-a promis că mă va lua din a 7-a la olimpiadă (deși nu a fost profa mea decât în a 6-a), poate a fost și faptul că, începând cu clasa a 5-a, matematica devenise destul de grea pentru majoritatea colegilor, poate și din alte motive pe care nu le știu, la finalul clasei a 6-a eram deja solicitat de câțiva colegi să le explic rezolvările unor exerciții (de fapt cred că era ceva de forma eu îți dau tema la mate tu-mi dai tema la engleză <- pe vremea aia nu-mi plăcea engleza și făceam asemenea târguri). Oricum, la începutul clasei a 7-a, cu ultimele urme de egosim, mi-am zis că voi încerca să particip la cât mai multe olimpiade pentru a-mi alege materia la care voi excela. Română, fizică, biologie (vineri, sâmbătă, duminică). După susținerea ultimei probe mergem să vedem rezultatele la fizică, momentul care a marcat începutul schimbării: singurul loc care-mi aducea calificarea la națională. Primit felicitări din partea tuturor profesorilor din școală, inclusiv din partea celor pe care nu i-am cunoscut niciodată sau care se mutaseră la alte școli și licee. La natională a fost foarte frumos, o parte din dorința de a participa mai departe fiindu-mi generată de acea săptămână de la Târgoviște și de cunoștințele făcute acolo (pe vremea când încă mai eram destul de sociabil). O altă parte a acelui entuziasm a fost provocată în ziua premierii când am fost foarte mândru de sucesul altei persoane din lotul județului, Prisăcari Bogdan ajungând în lotul României pentru inter. A fost momentul în care mi-am promis că nu voi mai merge la alte materii la concursuri decât în măsura în care mă vor ajuta să ating performanțele lui Bogdan. Clasa a 8-a continuă pe aceași linie și la fel și restul anilor de liceu. Mai multe detalii pe direcția asta pe 360. Tot acolo schimbările profunde care au dus la pierderea ușurinței în a realiza noi relații, etc. Acolo cred că este scris pe undeva de ce nu am plecat în afară crezând că voi putea schimba ceva aici, de ce titlul acestui blog este Changing the World (Facts of Lore), etc.

Acum partea care nu apare acolo, cea care m-a îndreptat spre a alege să fiu asistent la câteva materii. După cum am zis, clasa a 5-a jutorul pe care-l dădeam celorlalți era bazat pe un schimb reciproc și avantajos. Până am realizat că acest lucru nu era prea util și am redus cercul celor care primeau informații la cei care meritau, un grup destul de mare de oameni. Spre finalul clasei a 8-a deja începusem să explic prin pauze diverse chestii, probabil din cauza examenului care venea. Astfel, clasa a 8-a m-a pregătit oarecum pentru a explica celor din jur diverse concepte care erau ceva mai grele decât media. Clasa a 9-a a continuat pe același fir, la fel și liceul. Spre finalul clasei a 11-a eram deja contractat să dau meditații la fizică pe parcursul vacanței pentru o colegă. Astea m-au ajutat foarte mult să-mi formez un sistem unic (zic eu cu ultimele urme de egoism) de înțelegere și explicare a conceptelor, lucru care s-a văzut în clasa a 12-a când banca mea era mereu plină de cărți și foi cu rezolvări de variante, probleme, etc. (fie ale colegei de bancă care și le mai împrăștia – un fel de River Tam for those who know her :D – fie ale colegilor cărora le explicam diverse chestii) Liceul a fost și primul contact cu programarea, faptul că nu s-a făcut prea bine și egosimul propriu determinându-mă să învăț singur oferindu-mi astfel șansa să pot scrie diverse programe prin clasa a X-a și atrăgându-mă din ce în ce mai mult spre aria IT-ului (mai ales că încet-încet realizam că nu puteam face nimic cu fizica în țară). În fine, deciziile cu privire la facultate și celelalte nu mai contează acum, ce contează este că undeva prin clasa a XI-a am ales drumul 42 în favoarea unei existențe normale, preocupându-mă diverse chestii (chiar în preziua examenului de admitere eu eram în carrefour si citeam o carte din care a doua zi am crezut că am reușit să scot un mic algoritm eficient pentru compresia datelor).

Facultatea. Cursul de programre nu mi-a atras atenția de loc la prima întâlnire. Cel cu Olteanu, foarte frumos, fără probleme. Îmi amintesc primele cunoștințe din facultate (Ramona, Sergiu, Alexandra, Andreea). Îmi amintesc drumul de după ora lui Stihi către rectorat unde aveam filosofia. E momentul în care Ramona (parcă) a cerut explicații suplimentare legate de ce-a predat Stihi (doar așa ca o convorbire pe parcursul drumului). Vineri, fizică, nimic inteligibil. Luni după uso am decis că voi ține seminarii de fizică săptămânal în care voi face probleme cu toți (la asta m-a ajutat participarea la lot, explicațiile oferite în timpul liceului, etc). Primele întâlniri m-au și dezamăgit puțin (când am auzit de la Mihnea despre alt coleg care a spus te duci, măh, să-ți explice ăla?) dar mi-au trecut repede din cauza emoțiilor și nu numai (puteți citi și în arhive pe acest blog). Cea mai faină ședință de fizică a fost cea ținută în locul cursului de uso înainte de parțial. Atunci am avut EC004 plin și mulți oameni care puneau întrebări (la una parcă nici nu am știut să răspund). Atunci a venit un asistent sau cineva căutându-l pe Răzvan și m-a crezut că sunt profesor. Semestrul întâi cam asta a fost tot. (Cu excepția câtorva zile și nopți petrecute în cantină – mai am și azi o poză de la o întâlnire înainte de algebră parcă -  cu diverși colegi din diverse grupe, colegi cu care mă înțeleg foarte bine acum și cu care-mi face plăcere să lucrez).

Semestrul doi a fost ELTH-ul unde am făcut câteva colocvii ca la fizică. ELTH la seria CB. Oana Goge mi-a zis că aș merita să fiu prof pentru că știu să explic foarte bine și chiar înțelesese de la mine deși nu dormise decât cu câteva zile înainte. (Undeva pe parcursul semestrului cred că explicasem câteva chestii de MN, ceea ce a cauzat, împreună cu plăcerea pe care o aveam pentru materie – îmbinarea între toate cele 3 materii care mi-au plăcut vreodată: progra, fizică, mate -, să-mi doresc șa fiu asistent începând cu anul doi la acea materie (știind că se poate).). Cred că sesiunea din vară a fost momentul în care am decis clar că voi deveni asistent la cât mai multe materii se poate (mai ales că aveam destul de mult timp liber la dispoziție și încă mai am).

Semestrul întâi din acest an. Grupa 311CC, programare. Grupa 312CC, programare (doar din două în două săptămâni din cauza orarului). Teme, laboratoare, interesare de cum se simt în fața celorlalte materii, etc. Ținut două seminarii la fizică cu ei. Seminarii care s-au dovedit utile (și nu că aș vrea eu să mă laud dar se poate vedea procentul de promovabilitate la fizică în acest an). Dar și probleme cu un oarecare George Constantin și nu numai. În fine, overall a fost o experiență frumoasă, experiență care mă va determina să iau cât mai multe materii posibile.

Acum sunt într-o dilemă. Pe de-o parte aș lua 311-le la câte o materie în fiecare an, pe de altă parte m-aș concentra foarte mult pe una, două materii și voi încerca să le transform foarte mult. Momentan, cred că aș putea face ambele (având pe lista de anul următor: PC, MN, EEA, USO din materiile prin care am trecut – TS și AA ar fi fost câteva alternative dar nu mai vreau în urma examenelor la acele materii, preferând EEA-ul în schimb. Din materiile care vor urma, momentan sunt interesat (după denumire) de ED, PP, PC, PA, CN1, CN2, EGC, APD, LFA, etc. Voi vedea ce va rămâne din lista asta lungă după un timp.

Despre viitor nu știu ce să zic. Pe de-o parte aș vrea să lucrez într-o companie mare, cu mult profit pentru că asta mi-ar aduce fondurile necesare pentru a-mi continua planul de a schimba lumea (cel puțin în ipostaza în care este actual). Pe de altă parte aș prefera o slujbă care să-mi permită atât contactul cu generația tânără cât și timpul necesar diverselor proiecte de cercetare. Aparent, slujba de profesor universitar ar fi potrivită dar din ce am mai auzit și am mai observat nu e chiar lozul câștigător. Oricum, până la terminarea facultății mai este timp și pot găsi pe neașteptate un alt drum în față (așa cum recent am descoperit un al treilea drum, realul 42, despre care voi vorbi doar după ce voi fi mers mult pe el).

Cam atât. Am protejat-o pentru că sunt multe detalii nespuse dar și multe chestii scrise aici care nu ar trebui să ajunga publice momentan.

Îndosariat la:Jurnal de bord , a beautiful mind, AI, ambitii, andromeda, Arimaa, asimov, bataie de joc, cuvinte de pomina, experiente, facultate, filosofie, fizica&info, google, greseala, heroes, hfall, istorie, IT, liceu, linux, Metode Numerice, open source, optimism, pardus, partitii, pesimism, politica, probleme, Programare, Romania, Rosedu, securizat_nivel_2, Sisteme de Operare, status, Teorii, timpul nostru, triburile, vise, wordpress, xkcd

The Things We Cannot Change

Rezumat (pentru că am depășit limita impusă de 500 cuvinte): Am vorbit despre câteva lucruri care nu mi-au plăcut în ultimele zile și am strecurat câteva hinturi pentru ce va urma sau ce e în curs de desfășurare. Am vorbit despre neimplicarea multor oameni în schimbările necesare, m-am legat puțin de feedback și de două persoane care s-au comportat – consider eu – anormal pentru cineva din mediul academic, am motivat reintroducerea moderării comentariilor și iar m-am legat de frauda de la examene, probabil pentru ultima dată până la un anumit eveniment. Finalul conține linkuri către sursa de inspirație. Oricum, iar am vorbit mult pe lângă subiect și foarte puțin despre acea schimbare de axe de coordonate care pare a urma. Dar asta e, nu vorbesc prea ușor despre relațiile dintre 52, 42 și (to be completed).

Îndosariat la:Jurnal de bord , ambitii, andromeda, bataie de joc, facultate, greseala, istorie, optimism, pardus, pesimism, politica, probleme, psf, timpul nostru, vise, wordpress

Bunker Hill

Citate momentan, o parte din ele prevestesc un viitor, celalaltă parte prevestesc o altă schimbare posibilă. Overall, sunt iar la un punct de cotitură și nu știu ce să aleg din cele 4-8 drumuri din față. Dar până pe 10 mă voi informa.

Acum citate:

“ This is the price of freedom: Your every drop of courage, ounce of pain, pint of blood.
Paid in advance.“

“Walking on water and developing software from a specification are easy if both are frozen.“

“The first 90% of the code accounts for the first 90% of the development time. The remaining 10% of the code accounts for the other 90% of the development time“

“Always code as if the guy who ends up maintaining your code will be a violent psychopath who knows where you live.“

“The most exciting phrase to hear in science, the one that heralds new discoveries, is not ‘Eureka!’ but ‘That’s funny…’” (Asimov)

“There are two ways of constructing a software design: One way is to make it so simple that there are obviously no deficiencies, and the other way is to make it so complicated that there are no obvious deficiencies. The first method is far more difficult” (C.A.R. Hoare.)

Cam ajung. Noapte bună. P vs NP cu EM de mâine, din nou.

PS: Cenzura (moderarea de fapt) este activată pentru a preveni huliganismul unor concetățeni de care mi-e scârbă să mai vorbesc (doar să vorbesc nu și de ei pentru că nu-i cunosc face to face ca să-mi pot face o impresie corectă).

Îndosariat la:Jurnal de bord , a beautiful mind, AI, ambitii, andromeda, Arimaa, asimov, bataie de joc, experiente, facultate, filosofie, fizica&info, greseala, IT, open source, optimism, pesimism, politica, probleme, Programare, Romania, timpul nostru, wordpress

Exit Strategies

Văzut filmul “Chocolat”. Un film care arată că două lumi diferite pot trăi împreună dacă există ambiție și dorința de adaptare. Un film care arată cum unele idealuri pot fi folosite de unii pentru a se potrivi cu planurile lor. Un film care arată că a lupta chiar și atunci când de partea ta se află doar un copil și un prieten imaginar poate duce într-un oarecare final la victorie.

First lines: “Once upon a time, there was a quiet little village in the French countryside, whose people believed in Tranquilité – Tranquility. If you lived in this village, you understood what was expected of you. You knew your place in the scheme of things. And if you happened to forget, someone would help remind you. In this village, if you saw something you weren’t supposed to see, you learned to look the other way. If perchance your hopes had been disappointed, you learned never to ask for more. So through good times and bad, famine and feast, the villagers held fast to their traditions. Until, one winter day, a sly wind blew in from the North… “

Termin cu un citat din alt film:
“The soul is larger than the sky
Deeper than the ocean,
Or the abysmal dark
Of the unfathomed center.“

Și sper că am învățat ceva de aici. :P

Îndosariat la:Jurnal de bord, Review , a beautiful mind, andromeda, cuvinte de pomina, experiente, optimism, probleme, status, vise, wordpress

Schimbari

Mai putin evidente.

• Am modificat pagina about me completand-o cu link-uri si rescriind lista de proiecte (cele care au doar folder creat si adunate materiale nu s-au mai pus, la fel ca si cele care au sub 100 de linii de cod scrise panain prezent).
• Am modificat blogroll-ul. In acest moment este impartit in 3 mari categorii: interesante (cunoscuti care nu aveau cum sa intre in alte categorii sau chiar interesante cum este blogul Anei), si doua computer science related. Le-am clasificat pe limba romana si limba engleza pentru a-mi fi si mie mai usor de urmarit. Mai trebuie doar sa le ard intr-un feed reader (Google Reader of course, thanks Kiteh).

Alte noutati (random uncorelated stuff):

• am realizat ca daca sunt acasa (Suceava) mi-e dor de viata la Bucuresti, de colegii de acolo,… Iar daca sunt at home (Bucuresti) mi-e dor de cei de acasa, de vecini, de fostii colegi, de profesori,…
• astept sa se anunte data de cazare ca sa revin at home:P
• am adunat destui MB de cs-related e-books. Care nu au fost inca citite si nu cred ca vor fi.
• depasit 100 comentarii marcate automat ca spam (nu stiu cine imi trimite link-uri pornografice)
• jucat Arimaa la rata de 2-3 jocuri pe zi (dupa ce Octi m-a plictisit prea rapid). Despre aceste jocuri si nu numai mai tarziu (sunt pe un draft)
• Aflat intr-un final (gasit inspiratia sa caut) explicatia Una salus victis (Una salus victis nullam sperare salutem – The one safety for the vanquished is to abandon hope of safety knowing there is no hope can give one the courage to fight and win). Ca si in episod, nu este despre resemnare ci despre a fi pregatit pentru orice. Expect the best but prepare for worst <- e optimism in asta, nu pesimism.
• Probabil voi pregati un alt concurs de tipul problemelor de joi.
• terenul la hfall e functional dar inca nu sunt multumit total de el. Still compiling the code. But proud.

Cam ajunge pentru azi. Ce era prin drafturi se mai amana.

Îndosariat la:Jurnal de bord, Probleme interesante , AI, ambitii, andromeda, Arimaa, cuvinte de pomina, IT, Octi, optimism, pesimism, probleme, Probleme interesante, status, wordpress, xkcd

Citand din Donald Knuth

“Science is what we understand well enough to explain to a computer. Art is everything else we do. During the past several years an important part of mathematics has been transformed from an Art to a Science: No longer do we need to get a brilliant insight in order to evaluate sums of binomial coe±cients, and many similar formulas that arise frequently in practice; we can now follow a mechanical procedure and discover the answers quite systematically.

………………………………………….

Science advances whenever an Art becomes a Science. And the state of the Art advances too, because people always leap into new territory once they have understood more about the old.“

Daca gasiti vreo greseala trimiteti-i mail autorului (Knuth, nu mie) pentru a va primi acel dolar hexa.

Am citat prefata la cartea A=B. O carte care prezinta algoritmi de a demonstra sume cu coeficienti binomiali utilizand doar un procedeu mecanic. Nu mai este nevoie de acea sclipire de geniu care permite gasirea solutiei. Bine, e doar un domeniu restrans, dar e un domeniu complet inteles de om.

La carte am ajuns in timp ce cautam solutia bonusului la ultima tema, cea de MN. Acum ca am terminat cu chestia asta realizez ca este foarte utila cartea si ca mai am cateva deadline-uri pana la sfarsitul saptamanii, pe langa cele la care deja am intarziat. Va veni si vremea ciocanului candva si vom recupera intarzierea.

Going back to a walk and then another project. Revin.

PS: doua zile am lipsit de pe net si lucrurile au inceput sa fiarba: wordpress-ul si-a schimbat look-ul, am primit 400+ mailuri cand zilnic de-abia ajung la ~30 (daca e o zi normala, cu discutii pe Rosedu), au fost niste probleme si in pardus,…

PSS: Probabil pana in finalul saptamanii (care e sambata din cauza recuperarii zilelor din vacanta de summit - Americanii-s de vina… ) voi publica si situatia cursurilor din acest semestru (impreuna cu sistemul propriu de notare pe scara reala) cat si o teorie de mult promisa, daca reusesc sa efectuez simularea.

PSSS: Stie cineva cum a ajuns 19 raspunsul universal? Ca eu nu ma prind.

Îndosariat la:Jurnal de bord , cuvinte de pomina, facultate, wordpress

Ce am facut in ziua cand (de obicei) se serbeaza anul nou?

Nimic. Absolut nimic important. Chiar mi-a placut sa pierd timpul aiurea.

Totusi, am rasfoit blogosfera, am mai dat cate un comment pe ici pe colo (fantasya, dadatroll) doar asa ca sa ma aflu in treaba. Am observat ca din 100 de bloguri cate erau in top 100 in romania pe wordpress, cam 20 (nu le-am numarat) apartin romanilor din afara (Basarabia, Bucovina de nord) care doresc unitate nationala. Nu am link acum, dar le puteti gasi si singuri.

Am continuat sa joc pardus – mai am putin si voi avea si eu un cuvant de spus in soarta imperiului, dar asta alta data, probabil cand voi relua seria din blogul vechi -(de triburile ma lasasem de mult, dar le voi reincepe cand va apare o lume noua – sa fiu in centru ca sa pot face un trib bun, nu zic ca ala vechi era rau, doar ca era mai izolat). Am descoperit si un joc interesant, conquiztador. Probabil ma voi apuca si de el, macar sa-mi tocesc neuronii cu ceva interesant si sa si invat ceva nou. Sau mai bine ma apuc de python si/sau incerc sa rezolv acele probleme mari din bookmarks (probleme inca nerezolvate ale lumii – noaptea asta am visat ca ma jucam cu numerele prime (astept comentarii aiurea:) ) si ca aparea ceva dubios).

Ma decid maine, azi vreau sa mai pierd timpul. In timp ce-l pierdeam (pe wikipedia de data asta, pentru o prezentare din RSA si Blowfish) am gasit diverse curiozitati legate de recursivitate – de unele stiam deja (numerele Lychrel,…), altele au aparut acum. Asa ca va pregatesc o problema de joi interesanta.

Dar asta maine, azi nu am chef decat de pierdut timpul. Nu asa ca saptamana trecuta din vacanta ci ceva mai special (Tocmai am revenit dintr-o plimbare lunga prin tot orasul – putin schimbat este fata de cand am plecat din el) . Ma voi uita la cateva filme, voi termina de citit o carte – va urma in curand un review,…

In fine, revin maine sau joi.

Îndosariat la:Jurnal de bord , pardus, probleme, Romania, timpul nostru, vise, wordpress