Posts Tagged ‘timpul nostru’
Hermione
Când se aleg prea multe opțiuni pentru că nu poti spune NU sau nu știi ce merită să spui NU, se poate ajunge în situația nasoală de a trebui să apari simultan în două locuri diferite.
Păcat că nu se poate expune de la începutul unui semestru o listă cu toate activitățile din el :)
Meditații diverse
We are at the very beginning of time for the human race. It is not unreasonable that we grapple with problems. But there are tens of thousands of years in the future. Our responsibility is to do what we can, learn what we can, improve the solutions, and pass them on. (Richard Feynman)
Nu, nu e deloc vorba de meditația 42, mai este puțin timp până ce va apare ea. Depinde și de ce scală a timpului folosim.
Back on topic, azi dimineață aveam o idee în cap. Și pe la mijlocul zilei am realizat că funcționează, chiar dacă la începutul zilei părea imposibilă. Ceva potrivire de paranteze, puțină lectură din “A New Kind of Science” și câteva automate finite. Totul s-a rezolvat extrem de bine acum, după ce s-au făcut legăturile vizualizate din exteriorul cubului.
O nouă viziune a realității, posibil sub forma unui automat finit.
Articolul complet va fi scris mai târziu, momentan am învățat adevărul din spatele cuvintelor lui Wernher von Braun: «I have learned to use the word ‘impossible’ with the greatest caution.»
PS: Tot azi am aflat și că fraza lui William McAdoo e potrivită (It is impossible to defeat an ignorant man in argument.)
Swan song – fabula
(Meditatio XLI)
In the End, we will remember
not the words of our enemies,
but the silence of our friends.
More Geese than Swans now live…
O mică fabulă.
Teme fun
(Meditatio XL)
The best ideas come as jokes.
Make your thinking as funny as possible.
(David M. Ogilvy)
Tema de la grafică este, în opinia mea, prima temă din facultate care oferă posibilitatea de a realiza ceva cu adevărat fun în timp ce se ating obiectivele descrise. Desigur, dacă vrei să faci asta. Mă pregăteam să zic că e singura care face asta când a apărut tema de la APD și am descoperit că au mai fost altele și-n trecut.
Despre restanțe și măriri
(Meditatio XXVII)
You’re born, you live and you die.
There are no due overs
no second chances to make things right
if you frak them up the first time,
not in this life anyway.
(BSG – Razor)
Articol inspirat dintr-o discuție pe IRC (#rosedu) despre măriri și restanțe. Aveți răbdare până la sfârșit, chiar dacă aveți dubii cu privire la moralitatea autorului acestui articol.
Self-sabotage
(Meditatio XXVI)
There is no failure except in no longer trying.
Știu, e prima dată când dau două meditații în aceeași zi dar de acum nici nu vor mai fi ciclurile neîntrerupte (ceea ce înseamnă că logica lor va fi mai greu de urmărit – deși cred că la numărul 50 voi realiza un arbore cu toate).
Back on-topic, acum se va vorbi despre eșecuri, greșeli și catastrofe provocate din neatenție.
Funcția diodă D
Atenție, acest articol se vrea a fi unul comic. Dacă găsiți un cablu UTP măsurați deșertul cu el și nu citiți mai departe.
Spam avoidance
Cum poţi opri spammerii de a comenta pe site-ul tău?
O soluţie a cuiva a fost să construiască un cont guest cu o parolă. Ca să fie sigur că pot comenta un număr rezonabil de oameni, a postat informaţiile de login pe o pagină publică.
Oare nu aş putea spama acum?
Meditatio II
(Confession of a Fellow Citizen)
“Education is not the filling of a bucket,
but the lighting of a fire”.
William Butler Yeats
Lockhart’s Lament este un text interesant, un text care merită citit de foarte multă lume (recomandat de Valentin Stanciu pentru echipa de PA şi nu numai). Pe baza acestuia şi a greşelilor din articolul anterior dar şi pe baza a tot ce am scris anul acesta despre educaţia din România s-a construit acest articol (lung de asemenea :) ).
Pentru a sări direct la comentariul asupra articolului (nerecomandat decât dacă doriţi o citire rapidă) faceţi click aici (De acolo oricum tot mult mai este de citit). Read the rest of this entry »
Admitere la poli
“Step through and you find yourself lost.
Stay where you are and you go nowhere.”
Anul acesta este al treilea examen de admitere la Polithenică pe care-l văd. Prima dată eram candidat. Anul trecut eram doar un curios dornit de a vedea cum au evoluat lucrurile şi cum s-a descurcat generaţia de atunci. Acum, eram un curios care ştie că există o generaţie puţin mai slabă decât celelalte dar care ştie şi că sistemul educaţional de la noi din ţară este destul de prost. Totuşi, am încercat să nu mă leg de loc de examen şi să nu mai vorbesc de acei pitici pe creier care au apărut semestrul trecut; alesesem să mă opresc din a vorbi constant despre frauda intelectuală şi corupţia educaţională din România.
Până recent (articolul curent a fost incubat destule ore) când am văzut cum a decurs examenul (prin intermediul lui Vlad Posea şi al comentariilor la articolul lui).
