(Articol pentru revista infopoli)
Ne plângem mereu că facultatea nu ne oferă cursurile pe care le dorim mult mai repede. Mereu există problema primilor ani de facultate în care se fac doar lucruri generale și, uneori, mult prea în exteriorul domeniului nostru de interes. Nu sunt puține cazurile când un student ajunge în anul 3 și găsește acolo prima materie care să-i placă și pentru care-și dedică timpul din semestrul respectiv, desi în anii anteriori trecerea anului era problematică.
Ideea e că acele cursuri frumoase din facultate nu sunt în primii ani. E oarecum normal, primii ani trebuie să formeze o bază de cunoștințe necesare oricărui inginer – deși uneori se exagerează pe tema asta. Mai rău, materiile de specializare țin atât de puțin timp încât nu se poate face tot ce ar fi trebuit făcut.
Practic, facultatea nu ne învață decât câteva ABC-uri și atât, restul fiind responsabilitatea noastră. Noi trebuie să alocăm din timpul exterior facultății pentru a extinde unul din aceste alfabete, pentru a afla cât mai multe din domeniul necesar.
Evident, putem face asta în 3 moduri: certificări, proiecte, angajare. Simpla lectură a conceptelor în timpul liber nu ajută la reținerea lor corespunzătoare.
Angajarea presupune însă renunțarea din ce în ce mai mult la alte activități, inclusiv lipsa de la unele cursuri din facultate. Și nici nu prea ajută la acoperirea tuturor noțiunilor din domeniul ales.
Certificările sunt extrem de căutate în primii ani de facultate. Problema lor este că nu sunt oferite pentru toate domeniile posibile (de exemplu nu există nimeni care să ofere o certificare pe Python din câte știu eu) și, în ultima vreme, au început și ele să ajungă la aceeași problemă pe care o au facultățile: prea multă lume le face. Dacă acum câțiva ani o certificare era ceva în plus față de diploma de finalizare a facultății pe care o obțineau foarte mulți mult prea ușor, acum la fel se întâmplă aici. Există mult prea multe firme ce oferă cursuri într-un anumit domeniu, deci vor exista mulți candidați. Mai mult, în ultima vreme, unele examene au devenit atât de puțin preocupate de identitatea examinatului încât unii studenți îi roagă pe alții să le completeze grila. De fapt, nu doar studenți ci și profesori.
Deși acum certificările mai sunt căutate, probabil în viitor nici astea nu vor mai face diferența între un student excepțional și unul mediocru.
Aparent, singura soluție o reprezintă proiectele. Mai greu până apare ideea de start dar după ce a pornit putem fi siguri că o parte din timpul liber va fi dedicată lui – dacă se dorește finalizarea, evident. Există diverse competiții naționale și internaționale de unde se pot extrage idei de proiecte. Există diverse materii care parcă ar duce lipsă de ceva și cineva destul de întreprinzător ar putea genera o idee de acolo. Idei există, ele plutesc în aer și trebuie doar ca cineva să le prindă și să dezvolte în jurul lor.
Partea de dezvoltare este însă cea mai grea. Pentru că se poate întâmpla să ai nevoie de ceva cunoștințe ce nu ți-au fost predate. Sau, rezolvi într-un fel mult prea complicat o anumită problemă pentru a afla după un timp că exista o altă soluție mai simplă și mai scalabilă. De unde obținem aceste cunoștințe în timp util?
De la cursurile facultative și prezentările diverse ce au loc prin facultate. De exemplu, în facultatea de Automatică și Calculatoare există un laborator de electronică aplicată, există un curs de dezvoltare soft, există diverse prezentări: Mozzila cam o dată la două luni, Microsoft odată la două săptămâni, altele din 10 în 10 zile, etc.
E datoria fiecărui student să-și pregătească viitorul de pe băncile facultății. O bună modalitate ar fi să se informeze, să participe și la cursuri nelegate de facultate, să se implice în organizații și proiecte. Ceea ce faci în anii de studenție poate decide diferența între job-ul pe care ți l-ai dorit de mult timp și un job bine plătit și atât.
