A symmetry of imperfection

Ar fi trebuit să se cheme 21/3 in spiritul articolului de anul trecut. Dar deoarece mă pot juca mult cu numerele alea amales alt titlu și am pus jocul la piry. Să văd întâi cum a fost acest an, cum a decurs, câte realizări am avut și câte probleme am provocat. Nu le voi lua în ordine cronologică și nici după legături evidente (așa cum am procedat și până acum).

Voi începe prin a spune că am găsit un blog foarte interesant deținut de Ana și care a dat multe sfaturi în diverse momente esențiale. Blogul l-am găsit într-o oarecare zi de plictiseală și m-a atras titlul unui articol de care m-am și legat. Tot de acolo am aflat că omul poate dispune de o infinitate de resurse, lucru dovedit din plin în trecutul apropiat dar și îndepărtat. A fost problema cu MN-ul care mi-a fost reproșată și în acest an într-un comentariu și am trecut de ea destul de bine. În prezent sunt asistent la MN și sper că voi face treabă bună. Au mai fost și alte momente generatoare de schimbări și toate au fost trecut prin găsirea unor resurse care nu păreau a fi acolo (mai multe puțin mai jos).

Am avut parte de multe evenimente alături de cei din Rosedu, Piranha și celelalte locuri din regie ne-au avut de multe ori adunați împreună pentru a sărbători diverse evenimente: lansare de Ubuntu, pregătire UIF, reclame UIF (și aici ca și aici), două install fest-uri (aici și aici), Am participat la Rosedu Summer of Code, s-a lucrat destul de mult la hfall (deși mai avem destul de multe de făcut – situația după un an a rămas cam la fel și în prezent). Am participat la Rosdev și Eliberatica (am pierdut link-ul rezervat pentru asta, nu-l mai caut). Și nu în ultimul rând, se pare că în curând Rosedu va deveni o organizație cu statut ca la carte, lucru care nu poate face decât să mă bucure.

Am văzut foarte multe filme care s-au dovedit a fi utile și din care am extras și extrag citate. Andromeda, Firefly, etc. Le găsiți pe toate în categoria review. Ce am link-at aici erau mult prea importante pentru a nu fi incluse. Reprezintă un fel de poligon de control pentru un spline, bucăți din cele două episoade și nu numai fiind vizibile aproape oriunde.

Am participat la deschiderea anului universitar deși nu pot zice că a fost mare lucru important acolo. Voi merge șila anul pentru a studia câteva teorii emise pe parcurs. Mai interesant a fost de văzut prima impersie a studenților de anul întâi din perspectiva unui student de anul 2.

O mare problemă a fost cauzată de faptul că – dorind să dau un feedback obiectiv de forma cum pare la început, cum pare la mijloc, cum pare la final – cineva sus pus s-a supărat pe ce-am scris la un moment dat, legându-se de cel mai neimportant aspect din tot entry-ul de acolo. Oricum, fac o corectură a acelui aspect pentru că era oricum greșeala mea. Fragmentul “Până acum nu am făcut decât să auzit bancuri adevărate, nici măcar o problemă nu s-a rezolvat la acel seminar. Poate spre final lucrurile vor reveni la normal.“ era 90% adevărat după primul seminar dar nu mai este la fel de adevărat acum. Într-adevăr s-a făcut doar ABC-ul necesar dar sunt perfect conștient că nu se putea face mai mult. După cum sunt conștient și de faptul că ar mai fi multe de învățat până când voi putea realiza exact care este ABC-ul necesar și care porțiune reprezintă litera D. Pentru a mai preveni asemenea lucruri dar și din cauza altor articole ce criticau diverse aspecte am instaurat sistemul psf. Poate după ce voi reuși să completez acele licențe și tot voi legaliza întreg acest aspect.

Partea cea care s-a terminat cel mai rău este cea care critica aproape 99% din studenți. Pornind de la o observație de mult timp în urmă, pornind cu un entry scris în glumă după un examen din sesiunea 2, pornind de la faptul că s-a observat la un moment dat o îmbunătățire, am invocat psf-ul și am scris un entry foarte lung (două de fapt): unul în care mă întrebam dacă nu cumva studenții fac acum facultatea doar pentru diplomă (ceea ce se și întâmplă) și altul în care încercam să ofer soluții – date și de alții – referitor la organizarea examenelor. Făceam asta pentru că “problema de bază în România la ora actuală: majoritatea populației încearcă cu orice mijloace să fie considerată ca fiind o persoană total diferită de ceea ce este. Dacă într-o zi toți și-ar da jos măștile lucrurile ar arăta cu totul altfel, chiar dacă numai pentru o zi.” Și o mare parte a acestor măști este cauzată de un sistem educațional prost. Vin mulți studenți cu 10 (9.5+) la admitere, bac, liceu și, când observă că la facultate nu mai au aceleași performanțe aleg drumul cel mai ușor: frauda intelectuală. Nu zic că toți fac asta, sunt multe persoane care chiar dacă au copiat la examenul X se simt rușinați după, persoane pe care le stimez foarte mult – mai ales dacă materia era una împuțită. Dar nu fac același lucru pentru cei care trec examenele la materiile de profil așa cum trece o gâscă prin apă, persoanele care acumulează goluri peste goluri doar din dorința de a obține acel carton de la final. Totuși, mentalitatea conform căreia Esti prost daca ai onoare si daca tii la ea a generat mici probleme pentru mine și m-a făcut să-mi revizuiesc această atitudine. După un moment în care totul părea a se fi prăbușit, timpul și infinitatea de resurse mi-au dovedit că există câteva soluții, dintre care am acceptat-o și eu pe cea mai facilă momentan. Poate după o oarecare pauză în acest domeniu, timp în care voi lucra pe alte direcții, poate după această pauză voi reuși să realizez acel mic pas care va aduce by sidewind acel cutremur care va schimba un sistem învechit.Poate că e mai bine așa, poate voi evita momentul în care voi spune we fucked up the end game.

Abia am ajuns la jumătatea articolului, acum vine partea cea mai importantă a lui. Pornind de la ce am scris cândva despre inginerul ideal (de fapt având doar mugurii acelei discuții), pornind de la o idee din Troy, idee necomentată destul de mult pe pagina unde i-am făcut review acestui film (dar pe care nu o voi comenta nici acum) am decis să incerc diverse chestii de pe autostrada 42. Am participat la sesiunea de comunicări de anul trecut deși a fost la materii fără prea mari legături cu IT-ul: pedagogie (unde planul de predare al lecțiilor asistate de calculator a fost premiat cu premiul întâi) și filosofie (unde premiul 3 pentru eseul privind predictabilitatea existenței, eseu scris împreună cu Mihnea, a ajuns abia azi). Poate anul ăsta voi participa la materiile corecte. Oricum după publicarea licențelor voi publica și acele articole, cu învoirea participanților în redactarea lor, dacă e cazul.

Tot pe acest fir notat 42 am făcut câteva experiențe cu materiale open-source. Un plugin de  pidgin, câteva teste de distribuții Linux și ceva versiuni de window-managers. Voi continua cândva experiențele lăsate baltă, doar că nu acum.

M-am distrat la un moment dat cu metode numerice aplicate în fizica computațională, am făcut inclusiv simulări monte-carlo într-un oarecare proiect pe baza asta. Ba chiar am avut și un început de teorie privind terminarea parțială a algoritmilor de tip Monte-Carlo, idee nepusă în practică și necontinuată din toamnă.

Banda de circulație de pe autostradă pornește și de la o frază din Knuth: ““Science is what we understand well enough to explain to a computer. Art is everything else we do.“. Pornind de la un joc cu reguli foarte simple dar extrem de dificil pentru calculator (estimat a fi mai dificil decât go), pornind de la multe pdf-uri cu diverse tehnici din AI, m-am trezit angrenat rapid pe această bandă. Nu știu cât de multe voi face dar aș vrea să pregătesc ceva interesant din domeniu pentru sesiunea de comunicări, mai mult decât e deja pregătit pentru filosofie 2.

Oricum, o altă chestie de care sunt mândru că s-a realizat în acest an este concursul de programare. Deși are destui de puțini participanți momentan, sper ca prin chestia pe care o voi face luni să mai aduc câțiva. Și dacă tot vorbim de programare pot spune că sunt pe deplin mulțumit de rezultatele obținute de grupele mele la programare până acum (evident că se putea și mai bine dar nu poți cere excelență uniformă, poți doar prin extragerea unor reprezentanți).

Și mai sunt mândru și de realizările din pardus. Dar despre ele nu pot vorbi acum.

Anyway, trebuie să termin și eu aici din multe motive (printre care și faptul că am depășit 1600 de cuvinte și știu că am cel puțin 4 linkuri cu 1000+ cuvinte – nevrând să-mi plictisesc cititorii va trebui să mă opresc)

Pentru acest an aș vrea să se intâmple destul de multe dar nu pot garanta că se și vor întâmpla. Oricum, 12% din ele e deajuns (rev / 42 2). 12% apare și în următorul banc – citat din Andromeda, episodul care a dat titlul de azi:

“Dylan: It’s a little-known law of thermodynamics – The Conservation of Optimism – there’s only so much to go around.
Beka: In that case, it’s simple – lower your expectations.
Dylan: You’re right. I officially declare this glass 12% full.
Beka: That’s the spirit.”

Gata pe azi, revin mâine sau mai târziu. Și următorul entry de peste 1600 cuvinte și cu multe linkuri va fi peste un an, la 22/4 (deși nu e sigur)

Fly safe,
MtW

O sumă de gânduri din diverse surse. (Cu foarte mare legătură din punctul de vedere al evenimentelor recente și îndepărtate)

Încep prin a spune că ziua de azi a fost foarte mult marcată de evenimente ce au adus extaz pe plan intelectual (as in 42). Dimineața am văzut un algoritm care oferea soluția minimă la light-bot pus în practică. Soluția minimă se caracteriza prin două aspecte la un nivel specificat: lungime mică a codului scris în robot (6-9 instrucțiuni dacă-mi amintesc bine) și durată mare a execuției programului (cam 15 minute din care doar ultimele 2-3 realizeaza exact ce trebuie). Majoritatea timpului de execuție era consumat pentru mutări redundante, mutări care erau refăcute (as in undo) câțiva pași mai târziu. Până când robotul a ajuns într-o poziție in care funcția recursivă infinită îl ducea imediat către soluție prin mișcări neredundante. Odată terminat filmul de rulat l-am mai pus de câteva ori pentru a încerca să înțeleg de ce robotul ar fi gândit așa. Soluția cea mai minimală (pun intended) pe care o putea crea logica umană avea o lungime aproape dublă. Rețineți ideea, voi reveni asupra ei in curând.

Mai târziu, în timp ce așteptam într-unul din acele momente idle numit fereastră (între un seminar și laboratorul pe care doar 3 persoane îl fac la ora la care este în orar) am văzut un poster cu nu știu ce seminar de filosofie. Cum cursul de anul trecut mi-a provocat câteva intrări filosofice pe-aici, cum mâine aveam oricum filosofie, am zis să mă uit să văd despre ce era vorba. Și am văzut o frază care m-a determinat să caut pe google mitul peșterii al lui Platon pe care l-am citit și am descoperit mici legături cu multe chestii ce au apărut pe-aici. Rețineți și ideea asta.

Mai spre seară am găsit o carte distribuită sub licență CC-sa despre genetic programming. Așa cum Andrei îmi dădea anul trecut citate din Tanenbaum așa am făcut și eu azi cu această carte, fiind mult prea interesant scrisă. Am mai adăugat o carte de citit pe lista celor legate de IT (pn-search, game theory, cryptography, operating system, neural networks, etc) Tot adun cărți de citit și tot nu reușesc să ajung până la final în ele când le iau. Dacă-mi amintesc de ele în sesiune se citesc (nu înainte de anumite examene la care trebuie să fac seminarii pentru doritori – fizica, elth, eea, presimt și un ed) dacă nu rămân pe hard până când dau din greșeală peste ele – și uneori descopăr că le am in multiple exemplare în foldere diferite sau in formate diferite. Anyway, primele capitole din carte au ilustrat un mod prin care un program poate evolua singur astfel încât să ajungă la un anumit algoritm. Rețineți ideea, revin spre final.

Tot citind cartea aia și verificând feed-reader-ul (multi-tasking frate :P) am găsit pe reddit un articol care mi-a captat interesul. Tocmai mi-a mai fost oferit un motiv să aștept cu nerăbdare următorul semestru, un semestru unde nu vom mai avea materii ‘împuțite’ (citat din profesorul celalt care a fost azi la seminar și vorbea cu noi, profesor care s-a recomandat a fi prințul Andrei de Hohenzollern) la care cei care râd mai mult după anunțarea rezultatelor sunt cei care ar fi trebuit să tacă și să le fie rușine pentru gesturile făcute. Dar se spune că cine râde la urmă râde mai bine și azi chiar am râs când un oarecare student de anul 3 (cred că era 3) a cerut help să compileze un oarecare program cu pointeri că nu și-i mai amintea de când era el în semestrul intâi (nu nu e tipul care a zis că Pascalul e mai simplu și mai bun ca C-ul). Poate am avut o premoniție și așa vor face mulți stimabili în curând. Abia aștept PP-ul și PC-ul (PC2 ca să nu se confunde cu materia la care am corectat recent tema 2).

Și că tot vorbeam de premoniții, mi-am făcut ieri timp să și văd un film numit (logic) Preomonition. Inițial mă așteptasem la ceva de tipul Final Destination dar s-a dovedit a nu fi chiar așa. Dacă seria celor două filme nu mi-a plăcut deloc acest film a fost interesant până la final. Ba chiar am reținut câteva fraze din el. “Every day we’re alive can be a miracle.” “Faith is just believing in something beyond yourself,… like hope.” și “It’s never too late to realize what’s important on your life, to fight for it.” Le-am pus inline pentru că se leagă atât între ele cât și cu alte lucruri.

Tot azi am avut multe taburi în pidgin deschise și am avut multe discuții cu tentă filosofică și meta-educațională. A apărut întrebarea oare se poate trăi astfel încât felul în care este și gândește lumea să nu te afecteze? Poți s-o schimbi în acest caz doar prin exemplul personal? Concluzia a fost: “nu poți schimba lumea de unul singur, trebuie să sincronizezi mai multe conștiințe” și s-a propus o eventuală soluție (pe lângă multele deja eșuate): “ar trebui să facem un grup, oamenii-care-vor-sa-schimbe-lumea dar e ceva mai complicat de atât pentru că fiecare are o părere proprie despre ce ar trebui schimbat că nu e bine”.Oricum, rămân la ideea că o schimbare profundă nu poate veni acum decât fie din învățământ, fie din vârful piramidei politice (care, afirmă surse neoficiale, este guvernul doar într-un an din 3). Sper să nu fiu luat în vizor de cei de la STS pentru aceste mci hinturi pe care le dau aici, întâmplări recente m-au determinat să încep să vorbesc în hinturi în mod public și să le rezolv în mediul privat – face to face or more private than that.

Acum revenim la părțile rămase în articol, părțile unde am zis să rețineți ideea. Toate cele 3 capete de drum se leagă într-un singur fir: maybe sillicon minds think differently that ours. Am început s-o înțeleg pe valkiria care avea mai demult mai multă încredere într-un PC decât într-un om, sau aproximativ așa ceva. Un program te poate uitmi in multe moduri dar ele vor fi oricum limitate. Pe când un om este în concurență cu Universul (“Artificial Intelligence is no match for natural stupidity“) – unul încearcă o dimensiune a prostiei cât mai mari posibile iar celalt < se presupune > încearcă să fie cât mai extins (fac cam multe paranteze dar mi se pare ok asta). Și deși prostia este unul din cele două lucruri (din care Einstein nu era sigur decât de unul) presupuse infinite, există și fraza: “Hard job being an idiot these days…fierce competition all around“. Mă duc să iau și eu parte în competiția asta, dacă nu am deja locuri fruntașe.

Îmi cer scuze că am scris peste 1200 de cuvinte fără prea mare legătură între ele și cu multe link-uri dar a trebuit să fac asta. A good day for science just ended. Tomorrow a new year will start (which reminds me că anul ăsta a început cum nu s-a sfârșit). Gata.

With love (yeah sure:P)
myself

PS:uitasem de xkcd-ul de azi. Goergeus and awesome indeed. Și se leagă somehow.

PS2: Episodul de unde am titlul este și el util în discuția pusă azi în vedere, o discuție care se leagă de AI, subiect tratat și la fct și nu numai. Also, read the opening quote there.

Azi s-a terminat a 8-a saptamana de facultate. Daca tin cont si de cele doua saptamani de vacanta sau de cele 2 din sesiune, pot spune ca am ajuns deja la jumatatea primului semestru. Un semestru plin de evenimente deja si care promite destul de multe. Nu e azi momentul in care sa fac un review al trecutului pentru ca nu as mai avea multe de scris in momentul in care va trebui sa fac entry-ul 20/2 (cautati pe 360 19/1 ca sa vedeti ziua aproximativa). Azi voi face doar un rezumat al acestei zile.

Dimineata: citit capitolul de USO necesar laboratorului de azi si intrat in linux pentru a rezolva special quest-ul.  Am vazut ca nu-mi merg ideile visate noaptea asta (din nou ma aflu in situatia in care eram cand cercetam dupa un nou arhivator: am senzatia ca sunt aproape de solutie dar nu reusesc sa o gasesc desi ajung sa o visez si noaptea). Asadar am completat blogrollul si am plecat la fizica dupa. Orele alea 4 au decurs normal ca si celelalte ore de fizica, nu prea am de ce sa ma plang. S-a stabilit partialul pe data de 8 decembrie si seminar in loc de laborator pe data de 4 decembrie. La final am ramas sa discut despre proiectul pentru sesiunea speciala de comunicari si i-am pierdut pe ceilalti care mergeau la uso.

De asta a trebuit putin sa merg mai repede pe drum, i-am ajuns dar nu inainte de a fi in pericolul de a fi calcat de 2 masini. Si nu ca nu era intesectia supervizata de un politist… In fine, ajung la uso la laborator si acolo este Andrei Buhaiu (in treacat fie zis eu stiam ca va fi acolo) . El este cel care a scris povestea WoUSO, el este unul din cei care a avut ideea questurilor speciale si tot el este si unul din cei care au lucrat la questul cu care-mi consum eu momentat visele. Dar e chiar bine sa fie asa. Revenind, ne-a vorbit despre ROSedu timp de jumatate de ora sau chiar mai bine. Sper ca se vor mai alatura cativa oameni acestei comunitati, tot ce trebuie pentru cineva ca sa poata intra fiind doar sa fie adept al ideologiei Open Source. In timpul discutiei am auzit un fapt pe care l-am mai auzit odata tot intr-un context similar dar nu-i dadusem atunci prea mare importanta (tot la ROSEdu eram). Este vorba de urmatoarea expresie, atribuita lui Razvan Rughinis: “Ce are mai bun facultatea asta? Faptul ca aici exista mari sanse sa dai peste o comunitate de geeks si sa-ti faci prietenii aici care vor tine“. (Este o mica posibilitate mai mare totusi de 15% ca sa fi reinterpretat cuvintele) Mi-am dat seama ca are dreptate. Invitatia lui Razvan in ROSEdu a fost cel mai fain lucru de aici pana acum. Sper sa mai fie cateva. Si de-abia astept sa incepem lucrul la hammerfall.

Dupa ce a plecat el a inceput laboratorul de USO: servicii de retea, M-am oprit dupa cel de ssh pentru ca s-a ajuns la situatii extrem de comice: intai imi deschide Dragos tray-ul, ceva ce ma asteptam sa-mi faca ca asa era sarcina. Apoi imi omoara toate consolele, definitiv, tot prin ssh. Numai ca eu reusisem sa ma conectez deja la el inainte de asta. Ca sa pot reporni consolele am zis sa dau shutdown. sudo shutdown -r now. In loc sa se inchida al meu s-a inchis al lui. Ooops, eram  inca conectat la al lui. Imi da si el mie shutdown peste cateva clipe. Fun-ul a continuat asa pana la finalul laboratorului.

Vroiam sa ma opresc aici din scris dar a intervenit altceva. Stiind ca studentii au puterea, Razvan ne-a propus cateva idei ca sa rezolvam anumite situatii neplacute cu anumiti profesori si anumite materii. Am tot amanat noi discutia pana azi cand a pornit Dragos o conferinta pe mess. Am intrat eu si Mihnea initial si apoi am invitat pe toti cei care stiam ca sunt din seria noastra. Pot spune ca nu a rezultat mare lucru din conferinta mai ales din cauza ca fiecare vorbea pentru el, fara sa-i pese prea mult despre ceilalti. Cand am luat fraiele si am facut putin ordine printre lucruri, numai Alexandra a mai zis ceva, restul au amutit toti. Oricum nu voi lasa problema in plop. (Data viitoare cel putin voi organiza sedinta de la inceput)

Dar nici la 23.12 nu o voi rezolva. Acum incerc sa vad continuarea unui film sau sa adorm daca nu pot sa mai stau treaz si trec peste zgomotele din vecini.