A symmetry of imperfection

Eșec la ultimul deadline, la ultima așteptare. Au fost alții cu idei mai bune. Oricum, vara asta se va concretiza acea idee. Voi schimba doar prima literă din g în R și o voi face la un Rsoc.

42k. La doar o zi dupa 220V, 700mA. :)

În ultimele săptămâni am scris foarte puțin aici, lucru contrastând oarecum cu atributul de AW pe care se pare că-l dețin în ultima vreme. Anyway, un motiv a fost existența vacanței când nu am vrut să fiu prea activ, un alt motiv a fost nedisponibilietatea Laurei B (Trance for no speakers), lipsa site-ului inhibându-mi accesul la titlurile din sezonul trei, implicit neputând alege acel titlu convenabil și deci neputând păstra seria. Oricum, acum site-ul a revenit și pot posta în continuare. Mai sunt destule episoade am destul timp la dispoziție.

După vacanță, nu am prea scris pentru că trebuia pregătit CDL-ul și nici nu am prea avut mult timp pentru asta. Dar acum și asta s-a rezolvat, așa că voi scrie o mare parte din ce trebuia să scriu în fiecare zi.

Read the rest of this entry »

Prima parte este inspirată din detaliile pe care mi le mai amintesc citind ce-am scris la finalul liceului. Nu-mi mai amintesc prea multe de când eram mic si nu știam prea multe. Probabil nici nu sunt chestii prea importante deși din acele zile mi se trag câteva caracteristici. Până în a 3-a nu prea am ce zice, nu mai rețin prea multe lucruri. Doar câteva scene din jocurile jucate atunci (nu le voi povesti aici) și cam atât. Știu doar că până în a 3-a aveam citite toate romanele lui Jules Verne și multe alte cărți. Doar citite, nu și interpretate sau analizate. Aparent, în a 4-a lucrurile s-au mai schimbat puțin. Începuse prima olimpiadă, doream și eu să arăt că sunt mai tare decât mulți alții. E momentul în care am ales matematica în favoarea literaturii deși nici una din ele nu prevala prea mult față de cealaltă. Nu am făcut mare lucru în a 4-a la olimpiade dar am reușit să mă remarc pe planul școlii la disciplina matematică. Astfel, în clasa a V-a a fost mult mai ușor să merg la pregătirile pentru olimpiada de mate și alte chestii similare. Oricum, eram încă destul de egoist pe vremea aia și doream totul pentru mine, iscând nu de puține ori conflicte din cele mai mici amănunte. (de aceea titlul acestui post este cel actual) Cam așa au fost lucrurile până la finalul clasei a 5-a când eșecul de la județeana de mate (cauzat în parte și de neglijarea exersării cu câteva zile înainte în favoarea unei mici distracții), eșec resimțit la începutul clasei a 6-a când am fost exclus de la participarea la un concurs de mate pe baza rezultatelor anterioare m-a determinat să-mi promit că nu voi mai lăsa șansele să-mi scape așa ușor. Poate a fost și faptul că profa de fizică de atunci mi-a promis că mă va lua din a 7-a la olimpiadă (deși nu a fost profa mea decât în a 6-a), poate a fost și faptul că, începând cu clasa a 5-a, matematica devenise destul de grea pentru majoritatea colegilor, poate și din alte motive pe care nu le știu, la finalul clasei a 6-a eram deja solicitat de câțiva colegi să le explic rezolvările unor exerciții (de fapt cred că era ceva de forma eu îți dau tema la mate tu-mi dai tema la engleză <- pe vremea aia nu-mi plăcea engleza și făceam asemenea târguri). Oricum, la începutul clasei a 7-a, cu ultimele urme de egosim, mi-am zis că voi încerca să particip la cât mai multe olimpiade pentru a-mi alege materia la care voi excela. Română, fizică, biologie (vineri, sâmbătă, duminică). După susținerea ultimei probe mergem să vedem rezultatele la fizică, momentul care a marcat începutul schimbării: singurul loc care-mi aducea calificarea la națională. Primit felicitări din partea tuturor profesorilor din școală, inclusiv din partea celor pe care nu i-am cunoscut niciodată sau care se mutaseră la alte școli și licee. La natională a fost foarte frumos, o parte din dorința de a participa mai departe fiindu-mi generată de acea săptămână de la Târgoviște și de cunoștințele făcute acolo (pe vremea când încă mai eram destul de sociabil). O altă parte a acelui entuziasm a fost provocată în ziua premierii când am fost foarte mândru de sucesul altei persoane din lotul județului, Prisăcari Bogdan ajungând în lotul României pentru inter. A fost momentul în care mi-am promis că nu voi mai merge la alte materii la concursuri decât în măsura în care mă vor ajuta să ating performanțele lui Bogdan. Clasa a 8-a continuă pe aceași linie și la fel și restul anilor de liceu. Mai multe detalii pe direcția asta pe 360. Tot acolo schimbările profunde care au dus la pierderea ușurinței în a realiza noi relații, etc. Acolo cred că este scris pe undeva de ce nu am plecat în afară crezând că voi putea schimba ceva aici, de ce titlul acestui blog este Changing the World (Facts of Lore), etc.

Acum partea care nu apare acolo, cea care m-a îndreptat spre a alege să fiu asistent la câteva materii. După cum am zis, clasa a 5-a jutorul pe care-l dădeam celorlalți era bazat pe un schimb reciproc și avantajos. Până am realizat că acest lucru nu era prea util și am redus cercul celor care primeau informații la cei care meritau, un grup destul de mare de oameni. Spre finalul clasei a 8-a deja începusem să explic prin pauze diverse chestii, probabil din cauza examenului care venea. Astfel, clasa a 8-a m-a pregătit oarecum pentru a explica celor din jur diverse concepte care erau ceva mai grele decât media. Clasa a 9-a a continuat pe același fir, la fel și liceul. Spre finalul clasei a 11-a eram deja contractat să dau meditații la fizică pe parcursul vacanței pentru o colegă. Astea m-au ajutat foarte mult să-mi formez un sistem unic (zic eu cu ultimele urme de egoism) de înțelegere și explicare a conceptelor, lucru care s-a văzut în clasa a 12-a când banca mea era mereu plină de cărți și foi cu rezolvări de variante, probleme, etc. (fie ale colegei de bancă care și le mai împrăștia – un fel de River Tam for those who know her :D – fie ale colegilor cărora le explicam diverse chestii) Liceul a fost și primul contact cu programarea, faptul că nu s-a făcut prea bine și egosimul propriu determinându-mă să învăț singur oferindu-mi astfel șansa să pot scrie diverse programe prin clasa a X-a și atrăgându-mă din ce în ce mai mult spre aria IT-ului (mai ales că încet-încet realizam că nu puteam face nimic cu fizica în țară). În fine, deciziile cu privire la facultate și celelalte nu mai contează acum, ce contează este că undeva prin clasa a XI-a am ales drumul 42 în favoarea unei existențe normale, preocupându-mă diverse chestii (chiar în preziua examenului de admitere eu eram în carrefour si citeam o carte din care a doua zi am crezut că am reușit să scot un mic algoritm eficient pentru compresia datelor).

Facultatea. Cursul de programre nu mi-a atras atenția de loc la prima întâlnire. Cel cu Olteanu, foarte frumos, fără probleme. Îmi amintesc primele cunoștințe din facultate (Ramona, Sergiu, Alexandra, Andreea). Îmi amintesc drumul de după ora lui Stihi către rectorat unde aveam filosofia. E momentul în care Ramona (parcă) a cerut explicații suplimentare legate de ce-a predat Stihi (doar așa ca o convorbire pe parcursul drumului). Vineri, fizică, nimic inteligibil. Luni după uso am decis că voi ține seminarii de fizică săptămânal în care voi face probleme cu toți (la asta m-a ajutat participarea la lot, explicațiile oferite în timpul liceului, etc). Primele întâlniri m-au și dezamăgit puțin (când am auzit de la Mihnea despre alt coleg care a spus te duci, măh, să-ți explice ăla?) dar mi-au trecut repede din cauza emoțiilor și nu numai (puteți citi și în arhive pe acest blog). Cea mai faină ședință de fizică a fost cea ținută în locul cursului de uso înainte de parțial. Atunci am avut EC004 plin și mulți oameni care puneau întrebări (la una parcă nici nu am știut să răspund). Atunci a venit un asistent sau cineva căutându-l pe Răzvan și m-a crezut că sunt profesor. Semestrul întâi cam asta a fost tot. (Cu excepția câtorva zile și nopți petrecute în cantină – mai am și azi o poză de la o întâlnire înainte de algebră parcă -  cu diverși colegi din diverse grupe, colegi cu care mă înțeleg foarte bine acum și cu care-mi face plăcere să lucrez).

Semestrul doi a fost ELTH-ul unde am făcut câteva colocvii ca la fizică. ELTH la seria CB. Oana Goge mi-a zis că aș merita să fiu prof pentru că știu să explic foarte bine și chiar înțelesese de la mine deși nu dormise decât cu câteva zile înainte. (Undeva pe parcursul semestrului cred că explicasem câteva chestii de MN, ceea ce a cauzat, împreună cu plăcerea pe care o aveam pentru materie – îmbinarea între toate cele 3 materii care mi-au plăcut vreodată: progra, fizică, mate -, să-mi doresc șa fiu asistent începând cu anul doi la acea materie (știind că se poate).). Cred că sesiunea din vară a fost momentul în care am decis clar că voi deveni asistent la cât mai multe materii se poate (mai ales că aveam destul de mult timp liber la dispoziție și încă mai am).

Semestrul întâi din acest an. Grupa 311CC, programare. Grupa 312CC, programare (doar din două în două săptămâni din cauza orarului). Teme, laboratoare, interesare de cum se simt în fața celorlalte materii, etc. Ținut două seminarii la fizică cu ei. Seminarii care s-au dovedit utile (și nu că aș vrea eu să mă laud dar se poate vedea procentul de promovabilitate la fizică în acest an). Dar și probleme cu un oarecare George Constantin și nu numai. În fine, overall a fost o experiență frumoasă, experiență care mă va determina să iau cât mai multe materii posibile.

Acum sunt într-o dilemă. Pe de-o parte aș lua 311-le la câte o materie în fiecare an, pe de altă parte m-aș concentra foarte mult pe una, două materii și voi încerca să le transform foarte mult. Momentan, cred că aș putea face ambele (având pe lista de anul următor: PC, MN, EEA, USO din materiile prin care am trecut – TS și AA ar fi fost câteva alternative dar nu mai vreau în urma examenelor la acele materii, preferând EEA-ul în schimb. Din materiile care vor urma, momentan sunt interesat (după denumire) de ED, PP, PC, PA, CN1, CN2, EGC, APD, LFA, etc. Voi vedea ce va rămâne din lista asta lungă după un timp.

Despre viitor nu știu ce să zic. Pe de-o parte aș vrea să lucrez într-o companie mare, cu mult profit pentru că asta mi-ar aduce fondurile necesare pentru a-mi continua planul de a schimba lumea (cel puțin în ipostaza în care este actual). Pe de altă parte aș prefera o slujbă care să-mi permită atât contactul cu generația tânără cât și timpul necesar diverselor proiecte de cercetare. Aparent, slujba de profesor universitar ar fi potrivită dar din ce am mai auzit și am mai observat nu e chiar lozul câștigător. Oricum, până la terminarea facultății mai este timp și pot găsi pe neașteptate un alt drum în față (așa cum recent am descoperit un al treilea drum, realul 42, despre care voi vorbi doar după ce voi fi mers mult pe el).

Cam atât. Am protejat-o pentru că sunt multe detalii nespuse dar și multe chestii scrise aici care nu ar trebui să ajunga publice momentan.

A mai trecut un examen și se apropie foarte rapid cel de pe 5. Electronica. Nu voi mai cita iar cântecele lui Sevy, voi da doar un paste la o poveste frumoasă făcută de cineva (Kitteh) în timp ce învăța pentru această materie (ceva în stilul Mai ceva ca la Euro).

“într-o zi ne-am hotărât să facem o impedanţă de intrare mărită.
La început, am luat un tranzistor CM. Şi am văzut că era bine, dar voiam mai mult.
Aşa că am luat rezistenţele din bază şi le-am legat la o a treia, pe care am legat-o la bază. Era mai bine.
Pe urmă am luat acea rezistenţă şi am legat-o de emitor printr-un condensator. Deja era MULT mai bine.
Dar voiam ceva cu totul diferit, aşa că am băgat o singură rezistenţă în bază în loc de două, am tăiat-o cu fierăstrăul şi am legat-o de mijloc la ieşire. Era excelent, aşa că am ţintit şi mai sus – ce-ar fi dacă pe ieşire în loc de un Re am pune altceva?
Cum ar fi, un montaj BM cu Zies-ul mare? Şi am făcut-o.
Apoi ne-am gândit.. hai să folosim un Darlington că ăsta are şi amplificare bună. Şi am pus un Darlington, dar nu puteam să potrivim curenţii ca să scăpăm de zgomote şi să avem amplificare bună.
Aşa că am mai pus o rezistenţă în emitorul primului tranzistor.
Dar,vai! ni se stricase impedanţa de intrare. Tragedie,tragedie, ce să facem? Şi am zis – bootstrapăm!
Iar am luat fierăstrăul, am tăiat rezistenţa şi am legat-o la ieşire cu un condensator.
Acum lucrurile erau chiar straşnice, aşa că ne-am îndreptat privirea către intrare, pe care o neglijasem – acolo ce mai putem să facem?
Şi-am pus o rezistenţă între intrare şi colectorul primului tranzistor, am mai pus o rezistenţă în colector, şi am legat totul la ieşire cu o capacitate.
Şi aşa ne-a ieşit o minunăţie de impedanţă de intrare de 50MOhmi.“

Nu m-am apucat să număr foile și schemele ca să știu cum îmi distribui timpul începând de vineri dar știu că a face rezumat la materia asta este imposibil. Pentru că deja este rezumată, avem doar ABC-urile necesare. Am încercat înainte de un laborator să fac un rezumat al schemelor pentru a fi desenate de cineva din echipă în timp ce făceam una din teme (cred că era 1 dacă mă uit pe poze).

Am plecat, azi e zi de haskell probabil. Sau filme fie ca cel de pe google, fie ca cele de ieri de pe youtube (când l-am văzut pe ăsta m-am gândit instant la un curs de anul întâi care se apropie foarte mult de el; când l-am văzut pe ăsta m-am gândit instant la cursul care l-a urmat pe semestrul doi – și nu doar din cauza Octave-ului. Oricum, până ce vom avea la noi 50% din cursuri ținute cum se țin la ei toate va mai curge multă apă în Dunăre și mulți p… la guvernare) sau chiar filme normale.

PS: Temă filosofică pentru cine nu vrea EEA: We are not the masks we wear. But if we don them, do we not become them? Voi reveni asupra acestei întrebări cândva.

Ar fi trebuit să se cheme 21/3 in spiritul articolului de anul trecut. Dar deoarece mă pot juca mult cu numerele alea amales alt titlu și am pus jocul la piry. Să văd întâi cum a fost acest an, cum a decurs, câte realizări am avut și câte probleme am provocat. Nu le voi lua în ordine cronologică și nici după legături evidente (așa cum am procedat și până acum).

Voi începe prin a spune că am găsit un blog foarte interesant deținut de Ana și care a dat multe sfaturi în diverse momente esențiale. Blogul l-am găsit într-o oarecare zi de plictiseală și m-a atras titlul unui articol de care m-am și legat. Tot de acolo am aflat că omul poate dispune de o infinitate de resurse, lucru dovedit din plin în trecutul apropiat dar și îndepărtat. A fost problema cu MN-ul care mi-a fost reproșată și în acest an într-un comentariu și am trecut de ea destul de bine. În prezent sunt asistent la MN și sper că voi face treabă bună. Au mai fost și alte momente generatoare de schimbări și toate au fost trecut prin găsirea unor resurse care nu păreau a fi acolo (mai multe puțin mai jos).

Am avut parte de multe evenimente alături de cei din Rosedu, Piranha și celelalte locuri din regie ne-au avut de multe ori adunați împreună pentru a sărbători diverse evenimente: lansare de Ubuntu, pregătire UIF, reclame UIF (și aici ca și aici), două install fest-uri (aici și aici), Am participat la Rosedu Summer of Code, s-a lucrat destul de mult la hfall (deși mai avem destul de multe de făcut – situația după un an a rămas cam la fel și în prezent). Am participat la Rosdev și Eliberatica (am pierdut link-ul rezervat pentru asta, nu-l mai caut). Și nu în ultimul rând, se pare că în curând Rosedu va deveni o organizație cu statut ca la carte, lucru care nu poate face decât să mă bucure.

Am văzut foarte multe filme care s-au dovedit a fi utile și din care am extras și extrag citate. Andromeda, Firefly, etc. Le găsiți pe toate în categoria review. Ce am link-at aici erau mult prea importante pentru a nu fi incluse. Reprezintă un fel de poligon de control pentru un spline, bucăți din cele două episoade și nu numai fiind vizibile aproape oriunde.

Am participat la deschiderea anului universitar deși nu pot zice că a fost mare lucru important acolo. Voi merge șila anul pentru a studia câteva teorii emise pe parcurs. Mai interesant a fost de văzut prima impersie a studenților de anul întâi din perspectiva unui student de anul 2.

O mare problemă a fost cauzată de faptul că – dorind să dau un feedback obiectiv de forma cum pare la început, cum pare la mijloc, cum pare la final – cineva sus pus s-a supărat pe ce-am scris la un moment dat, legându-se de cel mai neimportant aspect din tot entry-ul de acolo. Oricum, fac o corectură a acelui aspect pentru că era oricum greșeala mea. Fragmentul “Până acum nu am făcut decât să auzit bancuri adevărate, nici măcar o problemă nu s-a rezolvat la acel seminar. Poate spre final lucrurile vor reveni la normal.“ era 90% adevărat după primul seminar dar nu mai este la fel de adevărat acum. Într-adevăr s-a făcut doar ABC-ul necesar dar sunt perfect conștient că nu se putea face mai mult. După cum sunt conștient și de faptul că ar mai fi multe de învățat până când voi putea realiza exact care este ABC-ul necesar și care porțiune reprezintă litera D. Pentru a mai preveni asemenea lucruri dar și din cauza altor articole ce criticau diverse aspecte am instaurat sistemul psf. Poate după ce voi reuși să completez acele licențe și tot voi legaliza întreg acest aspect.

Partea cea care s-a terminat cel mai rău este cea care critica aproape 99% din studenți. Pornind de la o observație de mult timp în urmă, pornind cu un entry scris în glumă după un examen din sesiunea 2, pornind de la faptul că s-a observat la un moment dat o îmbunătățire, am invocat psf-ul și am scris un entry foarte lung (două de fapt): unul în care mă întrebam dacă nu cumva studenții fac acum facultatea doar pentru diplomă (ceea ce se și întâmplă) și altul în care încercam să ofer soluții – date și de alții – referitor la organizarea examenelor. Făceam asta pentru că “problema de bază în România la ora actuală: majoritatea populației încearcă cu orice mijloace să fie considerată ca fiind o persoană total diferită de ceea ce este. Dacă într-o zi toți și-ar da jos măștile lucrurile ar arăta cu totul altfel, chiar dacă numai pentru o zi.” Și o mare parte a acestor măști este cauzată de un sistem educațional prost. Vin mulți studenți cu 10 (9.5+) la admitere, bac, liceu și, când observă că la facultate nu mai au aceleași performanțe aleg drumul cel mai ușor: frauda intelectuală. Nu zic că toți fac asta, sunt multe persoane care chiar dacă au copiat la examenul X se simt rușinați după, persoane pe care le stimez foarte mult – mai ales dacă materia era una împuțită. Dar nu fac același lucru pentru cei care trec examenele la materiile de profil așa cum trece o gâscă prin apă, persoanele care acumulează goluri peste goluri doar din dorința de a obține acel carton de la final. Totuși, mentalitatea conform căreia Esti prost daca ai onoare si daca tii la ea a generat mici probleme pentru mine și m-a făcut să-mi revizuiesc această atitudine. După un moment în care totul părea a se fi prăbușit, timpul și infinitatea de resurse mi-au dovedit că există câteva soluții, dintre care am acceptat-o și eu pe cea mai facilă momentan. Poate după o oarecare pauză în acest domeniu, timp în care voi lucra pe alte direcții, poate după această pauză voi reuși să realizez acel mic pas care va aduce by sidewind acel cutremur care va schimba un sistem învechit.Poate că e mai bine așa, poate voi evita momentul în care voi spune we fucked up the end game.

Abia am ajuns la jumătatea articolului, acum vine partea cea mai importantă a lui. Pornind de la ce am scris cândva despre inginerul ideal (de fapt având doar mugurii acelei discuții), pornind de la o idee din Troy, idee necomentată destul de mult pe pagina unde i-am făcut review acestui film (dar pe care nu o voi comenta nici acum) am decis să incerc diverse chestii de pe autostrada 42. Am participat la sesiunea de comunicări de anul trecut deși a fost la materii fără prea mari legături cu IT-ul: pedagogie (unde planul de predare al lecțiilor asistate de calculator a fost premiat cu premiul întâi) și filosofie (unde premiul 3 pentru eseul privind predictabilitatea existenței, eseu scris împreună cu Mihnea, a ajuns abia azi). Poate anul ăsta voi participa la materiile corecte. Oricum după publicarea licențelor voi publica și acele articole, cu învoirea participanților în redactarea lor, dacă e cazul.

Tot pe acest fir notat 42 am făcut câteva experiențe cu materiale open-source. Un plugin de  pidgin, câteva teste de distribuții Linux și ceva versiuni de window-managers. Voi continua cândva experiențele lăsate baltă, doar că nu acum.

M-am distrat la un moment dat cu metode numerice aplicate în fizica computațională, am făcut inclusiv simulări monte-carlo într-un oarecare proiect pe baza asta. Ba chiar am avut și un început de teorie privind terminarea parțială a algoritmilor de tip Monte-Carlo, idee nepusă în practică și necontinuată din toamnă.

Banda de circulație de pe autostradă pornește și de la o frază din Knuth: ““Science is what we understand well enough to explain to a computer. Art is everything else we do.“. Pornind de la un joc cu reguli foarte simple dar extrem de dificil pentru calculator (estimat a fi mai dificil decât go), pornind de la multe pdf-uri cu diverse tehnici din AI, m-am trezit angrenat rapid pe această bandă. Nu știu cât de multe voi face dar aș vrea să pregătesc ceva interesant din domeniu pentru sesiunea de comunicări, mai mult decât e deja pregătit pentru filosofie 2.

Oricum, o altă chestie de care sunt mândru că s-a realizat în acest an este concursul de programare. Deși are destui de puțini participanți momentan, sper ca prin chestia pe care o voi face luni să mai aduc câțiva. Și dacă tot vorbim de programare pot spune că sunt pe deplin mulțumit de rezultatele obținute de grupele mele la programare până acum (evident că se putea și mai bine dar nu poți cere excelență uniformă, poți doar prin extragerea unor reprezentanți).

Și mai sunt mândru și de realizările din pardus. Dar despre ele nu pot vorbi acum.

Anyway, trebuie să termin și eu aici din multe motive (printre care și faptul că am depășit 1600 de cuvinte și știu că am cel puțin 4 linkuri cu 1000+ cuvinte – nevrând să-mi plictisesc cititorii va trebui să mă opresc)

Pentru acest an aș vrea să se intâmple destul de multe dar nu pot garanta că se și vor întâmpla. Oricum, 12% din ele e deajuns (rev / 42 2). 12% apare și în următorul banc – citat din Andromeda, episodul care a dat titlul de azi:

“Dylan: It’s a little-known law of thermodynamics – The Conservation of Optimism – there’s only so much to go around.
Beka: In that case, it’s simple – lower your expectations.
Dylan: You’re right. I officially declare this glass 12% full.
Beka: That’s the spirit.”

Gata pe azi, revin mâine sau mai târziu. Și următorul entry de peste 1600 cuvinte și cu multe linkuri va fi peste un an, la 22/4 (deși nu e sigur)

Fly safe,
MtW

O sumă de gânduri din diverse surse. (Cu foarte mare legătură din punctul de vedere al evenimentelor recente și îndepărtate)

Încep prin a spune că ziua de azi a fost foarte mult marcată de evenimente ce au adus extaz pe plan intelectual (as in 42). Dimineața am văzut un algoritm care oferea soluția minimă la light-bot pus în practică. Soluția minimă se caracteriza prin două aspecte la un nivel specificat: lungime mică a codului scris în robot (6-9 instrucțiuni dacă-mi amintesc bine) și durată mare a execuției programului (cam 15 minute din care doar ultimele 2-3 realizeaza exact ce trebuie). Majoritatea timpului de execuție era consumat pentru mutări redundante, mutări care erau refăcute (as in undo) câțiva pași mai târziu. Până când robotul a ajuns într-o poziție in care funcția recursivă infinită îl ducea imediat către soluție prin mișcări neredundante. Odată terminat filmul de rulat l-am mai pus de câteva ori pentru a încerca să înțeleg de ce robotul ar fi gândit așa. Soluția cea mai minimală (pun intended) pe care o putea crea logica umană avea o lungime aproape dublă. Rețineți ideea, voi reveni asupra ei in curând.

Mai târziu, în timp ce așteptam într-unul din acele momente idle numit fereastră (între un seminar și laboratorul pe care doar 3 persoane îl fac la ora la care este în orar) am văzut un poster cu nu știu ce seminar de filosofie. Cum cursul de anul trecut mi-a provocat câteva intrări filosofice pe-aici, cum mâine aveam oricum filosofie, am zis să mă uit să văd despre ce era vorba. Și am văzut o frază care m-a determinat să caut pe google mitul peșterii al lui Platon pe care l-am citit și am descoperit mici legături cu multe chestii ce au apărut pe-aici. Rețineți și ideea asta.

Mai spre seară am găsit o carte distribuită sub licență CC-sa despre genetic programming. Așa cum Andrei îmi dădea anul trecut citate din Tanenbaum așa am făcut și eu azi cu această carte, fiind mult prea interesant scrisă. Am mai adăugat o carte de citit pe lista celor legate de IT (pn-search, game theory, cryptography, operating system, neural networks, etc) Tot adun cărți de citit și tot nu reușesc să ajung până la final în ele când le iau. Dacă-mi amintesc de ele în sesiune se citesc (nu înainte de anumite examene la care trebuie să fac seminarii pentru doritori – fizica, elth, eea, presimt și un ed) dacă nu rămân pe hard până când dau din greșeală peste ele – și uneori descopăr că le am in multiple exemplare în foldere diferite sau in formate diferite. Anyway, primele capitole din carte au ilustrat un mod prin care un program poate evolua singur astfel încât să ajungă la un anumit algoritm. Rețineți ideea, revin spre final.

Tot citind cartea aia și verificând feed-reader-ul (multi-tasking frate :P) am găsit pe reddit un articol care mi-a captat interesul. Tocmai mi-a mai fost oferit un motiv să aștept cu nerăbdare următorul semestru, un semestru unde nu vom mai avea materii ‘împuțite’ (citat din profesorul celalt care a fost azi la seminar și vorbea cu noi, profesor care s-a recomandat a fi prințul Andrei de Hohenzollern) la care cei care râd mai mult după anunțarea rezultatelor sunt cei care ar fi trebuit să tacă și să le fie rușine pentru gesturile făcute. Dar se spune că cine râde la urmă râde mai bine și azi chiar am râs când un oarecare student de anul 3 (cred că era 3) a cerut help să compileze un oarecare program cu pointeri că nu și-i mai amintea de când era el în semestrul intâi (nu nu e tipul care a zis că Pascalul e mai simplu și mai bun ca C-ul). Poate am avut o premoniție și așa vor face mulți stimabili în curând. Abia aștept PP-ul și PC-ul (PC2 ca să nu se confunde cu materia la care am corectat recent tema 2).

Și că tot vorbeam de premoniții, mi-am făcut ieri timp să și văd un film numit (logic) Preomonition. Inițial mă așteptasem la ceva de tipul Final Destination dar s-a dovedit a nu fi chiar așa. Dacă seria celor două filme nu mi-a plăcut deloc acest film a fost interesant până la final. Ba chiar am reținut câteva fraze din el. “Every day we’re alive can be a miracle.” “Faith is just believing in something beyond yourself,… like hope.” și “It’s never too late to realize what’s important on your life, to fight for it.” Le-am pus inline pentru că se leagă atât între ele cât și cu alte lucruri.

Tot azi am avut multe taburi în pidgin deschise și am avut multe discuții cu tentă filosofică și meta-educațională. A apărut întrebarea oare se poate trăi astfel încât felul în care este și gândește lumea să nu te afecteze? Poți s-o schimbi în acest caz doar prin exemplul personal? Concluzia a fost: “nu poți schimba lumea de unul singur, trebuie să sincronizezi mai multe conștiințe” și s-a propus o eventuală soluție (pe lângă multele deja eșuate): “ar trebui să facem un grup, oamenii-care-vor-sa-schimbe-lumea dar e ceva mai complicat de atât pentru că fiecare are o părere proprie despre ce ar trebui schimbat că nu e bine”.Oricum, rămân la ideea că o schimbare profundă nu poate veni acum decât fie din învățământ, fie din vârful piramidei politice (care, afirmă surse neoficiale, este guvernul doar într-un an din 3). Sper să nu fiu luat în vizor de cei de la STS pentru aceste mci hinturi pe care le dau aici, întâmplări recente m-au determinat să încep să vorbesc în hinturi în mod public și să le rezolv în mediul privat – face to face or more private than that.

Acum revenim la părțile rămase în articol, părțile unde am zis să rețineți ideea. Toate cele 3 capete de drum se leagă într-un singur fir: maybe sillicon minds think differently that ours. Am început s-o înțeleg pe valkiria care avea mai demult mai multă încredere într-un PC decât într-un om, sau aproximativ așa ceva. Un program te poate uitmi in multe moduri dar ele vor fi oricum limitate. Pe când un om este în concurență cu Universul (“Artificial Intelligence is no match for natural stupidity“) – unul încearcă o dimensiune a prostiei cât mai mari posibile iar celalt < se presupune > încearcă să fie cât mai extins (fac cam multe paranteze dar mi se pare ok asta). Și deși prostia este unul din cele două lucruri (din care Einstein nu era sigur decât de unul) presupuse infinite, există și fraza: “Hard job being an idiot these days…fierce competition all around“. Mă duc să iau și eu parte în competiția asta, dacă nu am deja locuri fruntașe.

Îmi cer scuze că am scris peste 1200 de cuvinte fără prea mare legătură între ele și cu multe link-uri dar a trebuit să fac asta. A good day for science just ended. Tomorrow a new year will start (which reminds me că anul ăsta a început cum nu s-a sfârșit). Gata.

With love (yeah sure:P)
myself

PS:uitasem de xkcd-ul de azi. Goergeus and awesome indeed. Și se leagă somehow.

PS2: Episodul de unde am titlul este și el util în discuția pusă azi în vedere, o discuție care se leagă de AI, subiect tratat și la fct și nu numai. Also, read the opening quote there.

Ciocnirea punctelor de vedere opuse, lupta de opinii constituie unul din cele mai bune mijloace de a rezolva problemele complicate. Nu fara temei se spune ca din discutii se naste adevarul, desi exista fel si fel de discutii. Totul depinde de felul discutiei, de felul cum este ea dusa si de nivelul de respect pe care-l arata cei care participa la ea.

Asadar, ne inarmam cu psf-ul, privim lucrurile in lumina comunicatului scris in paralel si pornim un atac cerebral. Expunem idei bizare, oricat de ciudate par a fi. Nu avem voie sa le contrazicem sau sa le discutam dar este permisa dezvoltarea lor in orice directie. Nu in ultimul rand, trebuie ca timpul de gandire sa fie cat mai mic. In cele din urma poate vom reusi sa scoatem solutii noi.

Desi ma astept la reactii de tipul celor avute in ultimele doua saptamani, mai incerc inca o data sa-mi spun punctul de vedere.

Era odata un negustor bogat ale carui afaceri mergeau bine si care adunase un capital de 1000 monezi de aur. Un calator ii batu la usa intr-o zi si-i ceru ospitalitate. Pentru a-i multumi pentru acordarea acesteia, calatorul ii destainui negustorului ca are un dar special: poate distinge intre monezile bune si cele false. Negustorul ii arata atunci tezaurul sau, calatorul examina cu grija fiecare moneda si puse deoparte 5 dintre ele, facand un morman din celelalte. Apoi ii spuse negustorului: “din cele 1000 monezi doar 5 sunt bune, restul sunt false, dar nu-ti face sange rau, voi incerca sa te ajut.” Se retrase in camera lui si-i aduse dupa o zi si-o noapte inca 5 monezi veritable. Intristat, negustorul replica: “Tot ruinat sunt”. “Dar nu ti-am dublat oare bogatia? Tia-m deschis ochii, nu e mai bine sa stii adevarul?” “Credeam ca bogatia mea este reala si aceasta imi dadea forta si putere. Dumneata mi-ai luat credinta. Ia-ti inapoi cadoul si restituie-mi credinta.” “Acest lucru imi este imposibil asa cum imi este imposibil si sa-ti refac averea.”

Acest negustor bogat poate fi considerata Romania care se lauda anual cu un mare numar de laureati la olimpiade pentru a nu se observa starea deplorabila a sistemului educational. Am avut diversi ministri ai invatamantului, diverse persoane care au spus la deschidere de an universitar discursuri incitante pe drumul cunoasterii dar odata ajunse sus s-au angajat pe un drum total egoist. Puteti vedea la Alex G (nu numai in cele 5-6 linkuri selectionate de mine ci in aproximativ toate cele 157+ comunicate) cum vede el lucrurile odata ajuns afara. Poate veti spune ca nu e in masura sa judece la aceasta varsta, poate se va spune ca ceea ce face el este doar o critica fara fond. Nu-mi pasa, vorbiti direct cu el daca puteti si dati link si aici. Voi fi doar cititor pasiv al comentariilor acestui om de valoare.

Intalnirea cu acest strain poate fi provocata si de o analiza scurta a evolutiei numarului de brevete si patente din Romania, cel putin asa cum ne-a fost expus la ora de filosofie si cum am reusit eu sa gasesc pe web dupa un scurt search de 5-10 minute. Desi numarul de brevete este sub jumatatea nivelului anilor 1990, putem constata in final o oarecare crestere, desi lenta. Nu ma pricep la politica dar mi s-a spus ca aceasta crestere ar avea ceva de-a face cu o oarecare lege careia i-am uitat numele. Oricum, s-a observat ca un mare numar din cei care vor sa-si patenteze munca nu sunt cercetatori, ingineri, etc ci pensionari. Cand ei vor disparea, cand generatia care acum isi toceste coatele pe bancile scolilor, liceelor si facultatilor, nu se va intampla oare ceea ce prevedeam noi in gluma la ora de FCT la care ni s-a expus aceasta statistica? Nu va ajunge numarul de brevete sa schimbe semnul la un moment dat? Acesta este ultimul motivul pe care-l cautam pentru a porni aceasta discutie. (Daca stie cineva mai multe detalii despre aceste aspecte este rugat sa comenteze cu aceste informatii:P)

Un alt motiv care m-a determinat sa scriu aici a fost faptul ca am primit deja peste 10 massuri sa semnez o oarecare petitie prin care se cerea guvernului sa se publice si in acest an subiectele la bac cu multe luni inainte.Mi se pare ca asta este unul din primele 5 motive pentru care invatamantul romanesc nu este destul de stralucit (calificativele la ciclul gimnazial, examen de capacitate mult mai usor decat ceea ce se face in timpul anului, prea multe ore prea diversificate in curicula de liceu, bacalaureat cu subiecte cunoscute, examene de admitere grele doar prin concurenta, numar mare de locuri la toate facultatile).

Mai adaugam si materiile de facultate care sunt peste 80% inutile din cauza ca profesorii esueaza lamentabil in a intelege legatura materiei lor cu cele ce urmeaza (ma refer aici la Fizica si ELTH materii unde s-a insistat destul de mult pe chestii care nu folosesc deloc mai departe si s-a trecut in fuga peste teoremele necesare la EEA – care este o materie destul de importanta in cadrul facultatii). Adaugam si cursurile predate si tinute cu picioarele (materii la care laboratoarele nu se fac pentru ca profesorul este plecat peste 80% din timp si studentii se hotarasc sa repte experientele din liceu cu chiulul in masa, materii la care in fiecare seminar (care ar fi tinut 2 ore) se face o problema in 30 minute si se pleaca (in momentul in care vine proful)). Adaugam examenele, mirificele examene care au generat la un moment dat acel chestionar referitor la copiat. Avem toate ingredientele unei retete ce va crea un invatamant de o calitate exemplara (pentru neolitic).

Dar avem si un avantaj din momentul in care devenim studenti sau practicam in mediul academic. Marile schimbari ale societatii provin din mediul educational, tinerii au de cele mai multe ori puterea sa realizeze schimbarea. Tinerii au iesit in Piata Universitatii pe vremea cand eram prea mic pentru a fi la curent cu politica. Dar azi tinerii au cu totul alte preocupari si chiar le sar in cap celor care incearca sa schimbe ceva. Ne trebuie cativa William Willberforce care sa ne dovedeasca inca o data ca Great changes are easier than small ones. (Sir Francis Bacon). Pana atunci doar vom vorbi in gol. Pana atunci vom asista mereu la plangeri cum ca laboratorul x e prea greu pentru ca laboratoarele 1,…x-1 erau de fapt prea usoare si pentru ca studentul era obisnuit din liceu cu note mari; pana atunci vom avea mereu probleme cu deadline-urile pentru ca in liceu puteai sa duci tema cu 4 saptamani intarziere crezand ca proful va uita de ea, si daca nu uita era un fraier care sa o faca si pentru tine. Pana atunci orice incercare de a schimba ceva va rpimi reply-uri de forma: “Doar findca unii de abia iesiti de pe bancile facultatii vor sa “revolutioneze” nu inseamna ca trebuie sa fie si bagati in seama. Sincer sunt ingrozit cand “noua generatie” va ajunge la putere. Mai bine sa “reformeze” la ei acasa“. In fine, am deraiat prea mult de la subiect.

Ce vroiam initial sa fac era sa sugerez cateva idei pe baza acelui atac cerebral de care vorbeam, idei ce poate vor fi preluate de altii si vor fi implementate. Sau idei care vor fi dovedite gresite si se vor corecta. O parte a ideilor de aici le-am extras din acel spreadsheet si le-am completat putin. Mai tarziu, au aparut mici modificari in ultimele doua saptamani, dar tot voi expune ideile cat de cat.

Prima problema este cea a examenelor la care profesorii incurajeaza copiatul. Fie prin faptul ca cer prea multe de la studenti fie ca pleaca din sala, se cred persoane supranaturale si stau cu spatele la audienta, etc.  Solutia la prima problema ar fi o mai buna potrivire a materiei predate cu ceea ce se cere la materiile urmatoare si pe piata muncii. Simplu de zis, dar putini sunt cei care implementeaza acest lucru. Unii din cauza ca au o pasiune prea mare pentru materie si nu pot renunta la anumite detalii, altii din incapacitatea de a gandi peste limitele propriului curs. Exista si exceptii, cursuri frumoase unde toata materia este utila pentru dezvoltarea ulterioara a unui inginer IT.

Tot in acest cadru al copiatului am gasit si urmatoarea remarca: “se stie f.bine faptul ca exista aparate care bruiaza telefoanele mobile si aparatele handsfree: la Drept, la Universitate, spre exemplu, nu se da niciun examen fara acel aparat in clasa, iar astfel nu se poate copia de pe telefoane; la noi de ce nu se procedeaza la fel??? fiind eliminat acest factor, este mult mai usor de controlat copiatul de pe servite,etc” Nu stiu cat de bine ar functiona asemenea aparate dar cred ca ar merita folosite. Adio cascute puse in urechi, adio telefoane, adio net wireless (fie cel al facultatii, fie printr-un modem vodafone sau alte firme).

Metode anticopiat se aplica la unele materii. USO (din materiile avute) detine topul in aceasta privinta. Am auzit si 1. Boris Jora la MN – Trebuia sa trece pe lucrare randul si coloana pe care eram asezati in amfiteatru pentru a pute compara erorile noastre cu ale vecinilor. Examenul se dadea cu cartile pe banca si consta doar din probleme. 2. SDA nu-mi amintesc numele profesoarei – eram asezati in ordinea punctajelor de laborator incepand cu cei cu punctaje foarte slabe. Se poate, dar trebuie sa existe destula vointa din partea ambelor parti. Sistemul francez de exemplu: nu ai voie in sala decat cu pixurile cu care scrii. Foile de examen le primesti de la ei. Cei care asista sunt angajati ai facultatii de pe partea administrativa (deci nu profesori) si care supravegheaza cu mare atentie sala. Te asezi in banca pe locul indicat de numarul tau de pe o lista (e lipita pe usa salii de examen) , numarul se schimba la fiecare examen, ordinea e complet aleatoare deci nu iti poti face planul sa te asezi intr-o pozitie strategica (asa cum se practica la noi cand se vine in amfiteatru de la ora 7 pentru a ocupa locuri bune) pare a fi o implementare buna.

Toti copiaza pentru note – indiferent ca o fac pentru a putea trece un examen sau pentru a lua 8 in loc de 6 si chiar 10 in loc de 9. De ce copiaza pentru note? Pentru ca, deocamdata, este singurul standard apreciat in Romania. Un elev/student este catalogat ca fiind bun sau slab dupa media obtinuta (nu ma refer la companii, industrie si tot ce tine de job-uri, ci la societate si mentalitate). Chiar si in regulamentul de obtinere a burselor, singurul criteriu este media; oare nu conteaza mai mult un student care a castigat nu stiu ce/cate concursuri si care ridica intr-un clasament poate international numele universitatii decat cel care are media 10, dar despre care nu a auzit nimeni? Potrivit acestei idei ar trebui schimbata mentalitatea acordarii notelor la un examen. Imi amintesc ca nu demult cineva acuza diverse persoane ca au ajuns sa considere facultatea ca fiind o secta, pentru ca incercau sa o faca mai buna si pentru ca cereau destul de mult efort din partea studentilor. Acea persoana cerea in principal reducerea efortului necesar pentru a obtine 5-ul la anumite materii.

Din pacate la o facultate precum cea de Calculatoare exista o calitate destul de scazuta a examenelor. 90% din examenele de la facultatea noastra nu testeaza intr-o masura extrem de mica intelegerea materiei respective sau capacitatea de gandire a studentului. Profesorii se concentreaza pe subiecte ce urmaresc redarea unor slideuri sau a unor pagini din cursului predat de ei, in loc sa compuna subiecte originale si care sa presupuna un efort de gandire si intelegere a materiei. Am incercat sa discut cu mai multi profesori din catedra si mi s-a raspuns ca ei sunt multumiti daca studentii parcurg slideurile sau paginile cursului si ca “macar” sa ramana cu ceva de acolo, caci oricum “pica” multi. Trebuie neaparat sa se face ceva in legatura cu aceasta gandire. A avea niste examene la care provocarea este de fapt sintetizarea cuvintelor in limita de timp astfel incat studentul sa scrie EXACT aceleasi cuvinte ca in curs/slide/etc, este o absurditate. Din nou se sugereaza o schimbare a mentalitatii examenului, idei pentru aceasta vor fi date in curand.

Despre aceasta mentalitate s-a spus: “Daca se dau subiecte la care trebuie sa te bazezi pe ce ai INVATAT si sa faci rationamente, tot ce se mai poate face este: a) sa inveti :) b) sa pici c) sa recurgi la metode deja iesite din uz, gen uitat la colegul, sunat pe cineva care stie, ma rog, metode rudimentare, care nu tin de multe ori“.

A da aceeasi tema la toate 3 seriile, a avea subiecte favorite la examen sunt aspecte care incurajeaza foarte usor copiatul. Si de ce unii studenti vand temele? Pentru BANI – raportul BANI/ (munca + timp) pentru teme vandute e mult mai favorabil decat raportul BURSA/(munca + timp).

Cea mai buna idee anticopiat pe care am auzit-o vreodata ii apartine unui cunoscut. Dau direct speech-ul lui: “Daca nu ar fi existat copiatul ,ca actiune, nu am fi avut cursuri atat de proaste. Cu cat copiezi mai mult, cu atat profesorii raman mai inconstienti la rezultatele muncii lor. Ce se poate face ? – educare studenti – campanie – o idee de a mea, o echipa anti-copiat ( formata din studenti ) , in genul echipei de la USO cu 8-9 asistenti verificand ;) – educare profesori in ceea ce priveste efectele copiatului asupra propriei lor persoane. – examene in mai multe sali mici, decat una mare …si multe altele… trebuie doar sa vrei sa faci ceva ! Eu vreau , ma sustine cineva ? Ar fi frumos daca ar face cineva o campanie impotriva copiatului. Sau o campanie pentru a instiinta consecintele copiatului asupra studentilor, societatii. Ma ofer pentru acest lucru, daca aveti deja o echipa ma alatur. Daca nu, atunci cine mi se alatura ?” Totusi, studentii care s-ar alatura unei asemenea echipe vor fi rau priviti de ceilalti, vor avea mici probleme sociale, vor fi urati de colectiv. Oricum, la un moment dat va trebui sa se decida cineva intre a accepta integrarea intr-un colectiv cu mici pete peste moralitate sau a incerca sa impuna un comportament moral si corect. Cei care mai au principii si nu copiaza sunt prosti ca nu se duc la profesor in timpul examenului sa ii zica “nenea nu te deranja dar tu nu vezi ca se copiaza? nu auzi foile fosnind prin banci?” De ce nu facem asta? Pentru ca am fi aratati cu degetul prin facultate eventual scuipati in fata ca suntem ratati si nu ne incadram in valorile societatii actuale. Cam acesta e crudul adevar :(.

S-a sugerat sa se aplice o metoda radicala: orice student prins fraudand examenul sa fie exmatriculat. Dupa cum stau lucrurile insa, ar ajunge foarte rapid seria la sub 100 de studenti, deci facultatea si-ar pierde diversele surse de finantare si ar deveni nerentabil. Cineva sus acolo a decis ca facultatea trebuie sa detina foarte multi studenti chiar daca sunt putini profesori. De asta avem cursuri unde 2 serii fac aceeasi materie la comun si, in momentul in care vin toate, zgomotul infernal din sala il determina pe profesor sa paraseasca amfiteatrul. Si, in loc sa se autosesizeze, unii studenti remarca: “ce prof emo avem…“

Care e problema cu copiatul? s-ar putea spune. Este o problema care din pacate nu ramane doar pe bancile facultatii, ci devine un obicei ce face parte din “bagajul personal” al absolventului care va continua sa incerce sa “fure” munca altcuiva in activitatile urmatoare (job, societate, etc.). Am lucrat la o companie internationala la departamentul de recrutare si nu imi venea sa cred ca dintre toate nationalitatile doar romanii incercau sa copieze raspunsurile la teste de la vecini. Cel mai ciudat era faptul ca nici macar nu incercau sa vada daca pot sa rezolve singuri problemele… Cred ca orice adaugiri sunt de prisos. Adaug doar: “De asta merge tara asta prost. Pentru ca oamenii au tendinta continua si in orice domeniu sa triseze, sa traga chiulul si sa gaseasca solutii alternative care sa ocoleasca greul. Profesorii ar trebui pedepsiti si elevii sanctionati.Pana nu se iau masuri si se afla ca intr-un anume loc s-au eliminat din examen jumatate din absolventii care sustineau examenul, frica nu o sa intre in oase niciodata la elevi. Pana nu se iau masuri drastice, romanii vor avea mereu tendinta de a ocoli legea” A da profesorii care incurajeaza copiatul si studentii care copiaza afara, a aplica asemenea masuri drastice poate ridica nivelul cultural.

Alta problema ar fi impunerea de catre facultate a anumitor cursuri. Intelegem ca putina economie ne-ar fi benefica, intelegem ca si putina filosofie nu strica, intelegem ca sunt cazuri in care vom folosi chestii invatate la instrumentatii virtuale sau alte cursuri de forma acestora. Dar cred ca ar fi mult mai bine daca studentul ar putea alege din ce materii sa i se formeze cele 60 de puncte de credit in loc sa fie obligat sa intre pe studenti.pub.ro doar pentru a face un click pe butonul ok. Desigur, asta ar fi un instrument teribil in mana studentilor raspunzatori, un instrument teribil de a sanctiona materiile care nu se conforma realitatii din diverse aspecte. Ar duce rapid la eliminarea profesorilor care nu-si fac bine treaba, lucru greu de acceptat => acest sistem nu va fi implementat asa de usor in Romania decat, eventual, sub aspectul unei forme fara fond.

Relevanta materiilor joaca un alt rol. Cunosc multi studenti care zic ca ei nu se vor atinge de un procesor, ei doar vor programa in limbajul X, cunosc studenti care stiu din start ca se vor centra pe retelistica si nu le pasa de materii care nu au legatura cu asta, etc. Din pacate, aici facultatea nu are ce sa faca, un inginer IT trebuie sa stie cate putin din de toate, daca ei nu vor sa afle atunci e problema lor. Poate ca relevanta ar mai creste putin la unele materii daca s-ar face si ceva aplicatii practice, sa se observe cum cunoasterea materiei ajuta un viitor inginer IT. Asta aveam de gand sa fac la TS (dar dupa partial mi s-a facut atat de scarba incat nu cred ca voi cere sa devin asistent aici), asta voi face la MN in semestrul viitor, daca mi se va permite.

Predarea unui curs fara a urmari si atmosfera din sala, fara a urmari pulsul salii, fara a interactiona cu studentii, printr-un stil rigid (“ne-userfriendly” – de cele mai multe ori se prefera insiruirea a zece formule pe care studentul se chinuieste sa le inteleaga, dar nu se explica fenomenul/aplicabilitatea in sine; nu spun ca ar trebui sa lipseasca acele formule, ci doar ca ar trebui insotite de explicatii aditionale). Un curs la care participi cu placere, iti va da si energia necesara de a-l invata cu placere. Asadar, ar trebui lucrat putin si la modul de predare al cursurilor. Ne-am plictisit si noi de cursuri de tip ELTH unde ni se citesc fraze intregi din pdf-uri proiectate (inclusiv formule ni s-au citit acolo).

S-a sugerat de cateva ori prin feedback-uri si nu numai ca nu se va putea implementa o schimbare puternica pentru ca sunt multi studenti care nu ar mai trece, studenti intrati pe baza unui examen de admitere greu doar prin concurenta. Singura metoda prin care se poate face o ierarhizare corecta si cinstita in ordinea valorii este introducerea ADMITERILOR atat in liceu cat si in invatamanul universitar. Un examen de admitere ceva mai centrat pe partea de IT ar face o mica diferenta, cred eu. Din pacate, asta decide cineva aflat sus de tot, cineva care nu va lua la cunostinta de aceste vorbe aruncate intr-un editor de text.

Nu in ultimul rand, implicarea in proiecte ajuta la imbunatatirea nivelului cursurilor. La noi in facultate proiectele sunt foarte slab promovate. Ar fi utila o implicare din partea profesorilor. Nu este suficient ca cineva sa primeasca un fluturas sau sa vada un afis pe perete ca sa se simta motivat sa participe la un proiect, sa simta ca acel proiect merita si ca il poate ajuta foarte mult, in contextul in care facultatea ii ocupa cea mai mare parte din timp. Totul tine de mentalitate, iar aceasta mentalitate trebuie schimbata inca de la inceput – inca din anul I. Dar pentru asta este nevoie de implicarea profesorilor – acestia pot profita de increderea pe care le-o ofera studentii (intre un proiect pe care l-au vazut pe un afis si unul promovat de un profesor, cu siguranta studentii prefera varianta a doua). Intr-adevar, implicarea in proiecte poate aduce un spor de eficienta in cadrul invatamantului. Odata spuneam ca visez ca toti studentii A&C sa fie implicati intr-un proiect si mi s-a replicat ca exagerez destul de mult. Nu vreau acum sa judec cat de multa dreptate avea acea persoana, tot ce vreau acum sa spun este ca participarea la un proiect deschide noi orizonturi de foarte multe ori. M-as putea lega aici si de tema din acest semestru de la POO dar despre asta cred ca voi vorbi cand se va termina.

Avem un sistem de feedback in facultate. De multe ori se cere feedback studentilor. Toti profesorii si asistentii spun ca vor feedback. OK, dau feedback, insa pana acum doar 2 profesori si 3 asistenti au putut cu adevarat sa ia feedback negativ! Restul dintre dumneavoastra au luat problema mai mult sau mai putin la nivel personal. Deci ceea ce ne cereti este de fapt sa continuam sa dam feedback care sa va “loveasca” mai mult sau mai putin orgoliul personal. Ca sa citez unele replici de pe forum, intelegeti va rog ca nu incercam sa va spunem <quoate>”cum sa va faceti treaba”</quote> si nici nu <quote>”suntem mai buni profesional sau personal mai buni”</quote>. Incercam doar sa indicam locuri in materie unde au existat probleme. Un sistem de feedback bine implementat ajuta la sporirea performantelor sistemului caruia i se aplica feedback-ul. Creste si banda de trecere, cresc si ceilalti parametri (stiu, am dat-o in EEA dar se potriveste). Dar nu vrem nici o ‘imbunatatire’ de tipul celui care apare in citatul: “am citit acum ceva timp un interviu al Doamnei Rector in revista InfoPoli in care, intrebata ce se va realiza avand in vedere ca studentii se plang de existenta unui program incarcat si a unor materii invechite, dumneai a spus ca avand in vedere ca studentii rezista unui astfel de program, nu va fi schimbat”.

Dupa ce am prezentat motivele si aspectele principale, trec la idei. In primul rand, am vazut ideea urmatoae pe care nu am inteles-o dar asa cum arata pare a fi ceva bun: “IDEE: La sfarsitul fiecarui semestru se ia un numar n de studenti cu media pe semestru > 9 si acelasi numar n de strudenti cu media < 6 ………………………………………………………………………….. Se pun la aceeasi masa cu profesorii materiilor din acel semestru si se analizeaza workloadul din perspectiva ambelor categorii de studenti. ………………………………………………………………………….. Cred ca se pot face niste sincronizari si modificari subtile care sa ia in considerare faptul ca si studentul e om, nu masina si are dreptul la o viata si in acesti 4 aniREZULTAT: O incarcare mai bine distribuita care da o sansa celor care aleg sa nu copieze.“

Altcineva a sugerat urmatoarele: “Locul unde cred eu ca e de schimbat ceva este in mentalitatea unor studenti, care vor doar sa termine o facultate, si au impresia ca daca scrie pe diploma lor Automatica si Calculatoare, nu conteaza cum au reusit sa o termine. Cu toate ca nu cred ca temele individuale reprezinta o incurajare la copiat, ar fi o idee sa se dea mai multe teme in echipa (de 2 persoane, nu mai mult), macar pentru a permite comunicarea, si ca sa nu mai fie in permanenta teama ca daca discuti cu cineva despre tema, risti sa primesti copiat pe ea. Stiu ca exista forumuri si liste de discutii pentru teme. Pe de alta parte, temele in echipa ar incuraja cumpararea lor (ca, deh, daca imparti la 2 iesi mai ieftin). Lasand gluma la o parte, din varii motive, eu mi-am lasat temele la SO pe vara. Si e oarecum frustrant sa stiu ca anumite persoane “s-au descurcat” si au trecut la materia asta fara sa isi faca singuri nici o tema.” Intr-adevr, mentalitatea multor studenti provoaca scaderea nivelului anumitor cursuri. Iar ar trebui sa ma leg de cei care vin la primul curs doar pentru a vedea cum arata profesorul si a incerca sa ghiceasca daca se poate copia la materia respectiva. Dar mi-am promis ca voi inchide ochii la asemenea comportament, cel putin pentru moment.

Ultima idee prezentata si cea mai vasta, porneste atat de la afirmatia urmatoare “Ar trebui sa fie regandit modelul examenelor, sa fie gen practic unde sa arati ca intelegi ce e in materie nu sa o reproduci!! Profesorii incurajeaza copiatul prin continutul unelor materii unde e foarte mult de memorat, informatii dispersate care par a fi extrase cu copy paste din alte cursuri straine si care dau bine ca titlu.” cat si din articolul ce m-a determinat sa scriu comunicatul paralel cu acesta. De asemenea o parte a ceea ce urmeaza a fost sugerata si de acea persoana care se temea sa nu ajunga facultatea o secta (nu mi s-a permis sa fac publica discutia, nu-i dau nume). Sugerez o modificare a modului de examinare. Ar trebui sa nota 5 sa se obtina relativ usor, probabil printr-un examen cu cartile pe banca – motivat de faptul ca una din sarcinile studiului universitar tehnic este de a ne invata sa ne descurcam in scrierile cu profil tehnic. Luati o carte tehnica oarecare si incercati s-o cititi de la ultimele 100 de pagini. Foarte rar veti intelege ceva daca nu stiti ceva pe langa materia respectiva. Consider, in umila mea parere, ca un student care stie sa se descurce cu ajutorul manualului (doar al manualului) merita sa treaca acel examen, merita 5-ul. Bineinteles, nu trebuiesc puse intrebari simple al caror raspuns se concretizeaza in 2-3 randuri din manual. Trebuiesc puse intrebari neasteptate, neobisnuite, intrebari ce cer intelegerea profunda a cursului – intelegere pe care o obtin doar cei care au fost si pe parcursul semestrului interesati de a invata, nu doar in perioada sesiunii. S-ar putea realiza o gradare a acestor intrebari astfel incat nota finala sa poata sa ajunga pana pe la 7-8. Ultimele puncte se vor obtine in cadrul unei probe practice, tehnice sau interviu. Se ia studentul, se inchide intr-o sala, izolat de exterior si i se da un task ceva mai complicat si un deadline. Realizarea lui inseamna stapanirea totala a materiei deci nota maxima, realizarea partiala inseamna putin neinteres, merita punctat cu un mic delta fata de cei care nu realizeaza nimic sau nu participa la aceasta proba – la care oricum vor participa doar cei care au dovedit pe parcursul semestrului ca sunt interesati sau au dovedit la examen ca au stiut sa se descurce exemplar cu manual pentru toate intrebarile prezente.Probe practice se pot crea la aproape toate materiile ingineresti (celelalte ar trebui eliminate zic eu sau sa li se scada ponderea foarte mult). La electronici se pot da diverse componente si se poate cere un oarecare montaj, la materiile ce implica programare se poate da realizarea unui oarecare program, etc..

Daca nu se poate crea o proba practica (matematicile de exemplu,  presupun ca metodele numerice si ts-ul sunt la granita) atunci se poate organiza aceasta ultima etapa sub forma unui interviu cu profesorul. Aproximativ identic cu examenul oral. Avantajul acestei metode fata de cea clasica cu oralul este concretizat in doua aspecte: vor participa mai putini studenti deci va fi mai usor de impartit timpul astfel incat toti studentii sa fie tratati echitabil si, cel mai important, examenul de tipul asta poate pregati un viitor angajat pentru viitoarele interviuri pentru angajare. Prin acest interviu s-ar cunoaste mai bine si profesorii si studentii.

Dar, implementarea acestui lucru poate insemna distrugerea facultatii. Poate ca sistemul ar fi viabil cand sunt putini in an (citez din acelasi banc adevarat: eram 100 in an) dar poate fi facut viabil si in aceste conditii cu putin efort. Ar insemna eliminare multor studenti si profesori, ar reduce fondurile facultatii pe o oarecare perioada dar odata spart acest cerc vicios si odata vazute performantele sistemului nou, fondurile vor reveni, invatamantul va progresa, etc…

Pana atunci mai sunt multe mentalitati de schimbat, mai sunt multe lucruri de realizat.

Termin aici si ma duc sa termin si entry-ul scris in paralel. Inainte de a publica voi remarca ca o mare parte din ce-am scris aici apartine altor persoane (de regula scris cu italic dar e posibil sa mai fi scapat cateva paragrafe) dar se potriveste si cu ceea ce cred eu. Este posibil sa gresesc in cateva aspecte dar o discutie civilizata poate duce la corectia greselilor.

Pe wordpress pot vedea si ce cautari din google au trimis vizitatori la blog. Sunt chiar bucuros ca de 2 zile vad acolo un search definit de “wordpress maruseac”. oricum mai dureaza pana ajung in top ca Fantasya si ceilalti. Un alt termen des folosit este legat de o intamplare, unii vor “o intamplare din vacanta” altii vor “o intamplare despre incredere”. M-am gandit si poate ca daca voi avea timp le voi oferi ceea ce cauta pe aici.