A symmetry of imperfection

(Meditatio XL)

The best ideas come as jokes.
Make your thinking as funny as possible.
(David M. Ogilvy)

Tema de la grafică este, în opinia mea, prima temă din facultate care oferă posibilitatea de a realiza ceva cu adevărat fun în timp ce se ating obiectivele descrise. Desigur, dacă vrei să faci asta. Mă pregăteam să zic că e singura care face asta când a apărut tema de la APD și am descoperit că au mai fost altele și-n trecut.

Read the rest of this entry »

(Meditatio XXVII)

You’re born, you live and you die.
There are no due overs
no second chances to make things right
if you frak them up the first time,
not in this life anyway.
(BSG – Razor)

Articol inspirat dintr-o discuție pe IRC (#rosedu) despre măriri și restanțe. Aveți răbdare până la sfârșit, chiar dacă aveți dubii cu privire la moralitatea autorului acestui articol.

Read the rest of this entry »

(124C 41+)

One to foresee for one

Do Androids Dream of Electric Sheep? este o carte pe care aş vrea s-o citesc acum. Şi o voi citi cândva.

Acum, de ce oare am legat cele două cărţi împreună într-o singură meditaţie? Pentru că ea urmează imediat după cea anterioară şi prezintă un alt punct de vedere al poveştii.

Read the rest of this entry »

(Confession of a Fellow Citizen)

“Education is not the filling of a bucket,
but the lighting of a fire”.
William Butler Yeats

Lockhart’s Lament este un text interesant, un text care merită citit de foarte multă lume (recomandat de Valentin Stanciu pentru echipa de PA şi nu numai). Pe baza acestuia şi a greşelilor din articolul anterior dar şi pe baza a tot ce am scris anul acesta despre educaţia din România s-a construit acest articol (lung de asemenea :) ).

Pentru a sări direct la comentariul asupra articolului (nerecomandat decât dacă doriţi o citire rapidă) faceţi click aici (De acolo oricum tot mult mai este de citit). Read the rest of this entry »

E85 Post-mortem. Cel puțin.

E85 este numele proiectului de la Proiectarea Algoritmului, programul care joacă șah. Eșuat din mai multe motive, în principal neatenția, existența multor buguri și suprapunerea mai multor lucruri simultane. Adăugăm lipsa unei bune organizări de la început și ajungem la toate motivele ce au dus la eșec. Oricum, echipa a fost una pe care m-am putut baza și care a lucrat cât de mult s-a putut. Din păcate, lipsa unui framework comun de lucru, un coding style comun, un set comun de funcții în interfețe precum și lipsa unei comunicări perfecte au dus la apariția multor buguri.

Practic, de la etapa 2 nu am făcut altceva decât să tot corectăm buguri în timp ce adăugam alte funcționalități. Probabil, cerințele specifice pe fiecare etapă nu s-au potrivit. E o experiență pentru viitoarele proiecte.

Ajunge acum. Știu ce am de făcut. Să mă forțez să respect un set de guidelines chiar dacă sunt în criză de timp în anumite momente. Mai bine obții mai puține dar știi unde sunt hack-urile decât să obții cam tot ce trebuie dar să ai un cod plin de hack-uri. Revin imediat. :)

Ieri s-a terminat primul curs de dezvoltare liberă ținut în facultate, CDL. Deși planificat să se termine la 14, nu s-a supărat nimeni dacă premiile s-au dat la ora 16.

A fost un eveniment pentru care mi-a făcut mare plăcere să dedic o mare parte din energie și timp liber în acest semestru, fiind unul dintre lucrurile ce au oferit destulă motivație pentru a ignora alte aspecte negative din cadrul semestrului. Ședințe de brainstorm, mail-uri, blog-uri, promovare, fotografiere, scriere și corectare cursuri, etc, toate au fost la un moment dat mai importante decât facultatea. Și cred că acesta este unul din motivele pentru care, în ciuda multor scăpări și erori, cursul a fost un succes.

Un succes nu neapărat măsurat prin rezultate ci prin entuziasmul de care au dat dovadă participanții, studenți și asistenți. Un succes măsurat și prin prisma realizărilor și persoanelor implicate. Adrian Ber, Andrei Pittiș, Mircea Bardac, Răzvan Deaconescu, Răzvan Rughiniș, Tibi Turbureanu, Laurențiu Dascălu, Marius Latu, Andrei Soare, Lucian Grijincu, Andrei Buhaiu, Vlad Dogaru, Sergiu Iordache, Alex Juncu, Alex Eftimie, Lucian Cojocar sunt doar câteva nume (în ordine aleatorie) a persoanelor implicate în acest eveniment marca Rosedu cu colaborarea tuturor cunoscuților din jur (Ceata merită motivată aici pentru o colaborare furtunoasă în primele cursuri).

Pe blogul CDL găsiți o descriere completă a fiecărei sesiuni, alte informații pe bloguri aveți la Alex3f și la AJ, probabil în viitor fiind și mai multe.

Ieri a mai fost un eveniment dar despre el voi scrie când voi termina DNS și Dot-ul. În seara asta voi mai pubvlica ceva despre alt final, cel al concursului de programare. Săptămâna asta va mai avea un eveniment de anvergură în domeniul IT: Eliberatica.

Stay tuned for more.

Toți purtăm măști și ne autoimpunem anumite bariere. Pentru comoditate, din frica de necunoscut sau din cauza superficialității. Este nevoie de evenimente majore pentru a realiza apoi că am pierdut o mască pe drum și că e mult mai bine să nu mergem s-o căutăm. Dar până la acel eveniment vom folosi mereu pointeri la pointeri la pointeri… la pointeri la realitate. Din motivele enunțate mai sus, gândindu-ne că e mult mai logic așa. Din păcate/fericire, Logic doesn’t care. Humans do.

Așadar, va veni un eveniment în care iar va cădea o limită autoimpusă, se va face un pas mic pe un nou drum sau unul vechi dar cu altă direcție. Așa va fi mereu. Rar va fi câte un moment de psf, în care se va spune totul. În rest, convenții și limite.

Evenimente care au provocat schimbări: Firefly a determinat și-n pardus un thread de 20 de pagini cu diverse linii din film. NASA nu a ales numele cel mai votat pentru modulul pentru care a dat dreptul oamenilor să voteze. Randall va publica săptămâna asta câte un comic pe zi. Apare și Inara? :P

Alt motiv pentru titlu (luat din Andromeda, din cele rămase :P) este că MM a realizat că nu există decât un Chuck Norris (paradoxal, acum sunt întrebări dar nu sunt răspunsuri). :D

Joke aside, back to work.;)

Voi sintetiza aici aspectele importante aflate pe ordinea zilei în această parte de Univers.

În primul rând, nu uitați că puteți descărca noua versiune de Ubutnu via un sistem de torenți din cadrul ACS, așa cum am mai anunțat și aici și mai în spate.

Continui cu a remarca că există pe glob peste 6 miliarde de oameni. O mulțime de o cardinalitate imensă. Din ei, unii mint pentru a păstra aceleași aparențe și pe ziua de mâine, alții abia azi descoperă adevărul, alții știu adevărul dar nu vor să acționeze conform lui. Mulțimile nu sunt neapărat disjuncte. Cel mai important este că peste tot există un moment în care este nevoie doar de o singură persoană.

Practic, am ajuns acum să reiterez ce a spus Albert pe blog-ul lui abia creat. De la primul articol de acolo se trage paragraful anterior. De fapt, și de la un final de film (nu știu filmul, știu doar finalul). Oricum, citind ce a fost scris acolo mi-am amintit de o discuție cu tct și de diferențele între 42 și 52. Topic închis.

Ca alte chestii la ordinea zilei, ar mai fi de trecut aici de verificat și corectat câteva teme, de pregătit câteva laboratoare și lucrări, de redactat diverse teme și de codat diverse chestii. De asemenea, a venit momentul să termin experimentul curent și să finalizez concursul de programare din acest an. Deși cred că imediat după începerea etapei de finalizare al lui voi începe un altul, ceva mai dificil. Să nu uităm de pus bazele viitoarelor proiecte rsoc din această vară.

Și dacă tot am ajuns la proiectele rsoc, trebuie să vă reamintesc că data de 1 Mai va fi data în care noua echipă de hfall se va forma și va începe ultima etapă în dezvoltarea acestui proiect. Citiți anunțul complet aici.

Păcat că săptămâna asta de vacanță mai are, pentru mine, dar 20 de ore (plus cele de somn). Sunt multe de făcut într-un timp puțin dar cred că am găsit entuziasmul necesar să fac multe.

The door opens.
The Edges meet.
Step through and you find yourself lost.
Stay where you are and you go nowhere.

Prefer să mă rătăcesc undeva prin jungla 42 decât să mai stau prea mult la intersecția curentă între cele două drumuri.

Încep prin a zice că ultimul deadline nu a fost atins cu succes. Au existat multe buguri și nu le-am rezolvat pe toate la timp. Acum sunt rezolvate dar principiile proprii nu-mi permit să profit de scăparea sistemului și să strecor soluția corectă acum. Mai ales că am realizat că e doar un deadline picat, fără prea multă importanță, unul care poate fi recuperat pe parcurs.

Experimentul din cadrul experimentului s-a terminat. Cel puțin pentru grupele mele. De această dată, cred că a decurs mai bine decât magnifica temă 2. Este, logic, vorba de laboratorul de interpolare, cel care a avut cele mai multe exerciții din toate laboratoarele de MN de până acum (și ar mai fi avut câteva dacă nu m-aș fi temut că sunt prea multe taskuri – oricum, 100% nu putea fi făcut decât de cei care știau foarte bine materia, dar așa redus la 1/3 teste mergea făcut). Am vrut să le arăt exact diferențele între diveresele metode de interpolare și acum știu că cei interesați de materie (și nu de puncte) vor putea afla aceste diferențe acasă prin realizearea celorlalte două teste (2 funcții de implementat, 2 derivate de calculat, 4 parametri de schimbat și 8 grafice de analizat). Mai mult, mă bucur că au existat câteva încercări de a rezolva bonusul. Probabil, voi mai face un experiment după vacanță. Probabil.

În fine, motivația titlului: intervalul următoarelor zile vor marca câteva puncte de cotitură: două mai exact, unul foarte improbabil ținând cont că se bazează pe un eveniment aleator iar celalt dorit foarte mult. Dacă despre primul nu-mi permit să zic nimic, despre cel de pe 20 voi spune doar că am început să mă obișnuiesc și cu idea unui eșec, pregătindu-mi deja alte alternative pentru cazul în care lucrurile nu vor merge pe direcția pe care au început. Dacă însă vor merge va fi superb.

Până atunci nu prea voi mai scrie pe aici. Finalul sezonului 4.

What is fate? Why do you ask?
The answer lies in the composing of Light and Influence.
Nothing will fall to you early or late.

Man is his own star.
His acts are his angels, good or ill,
While his fatal shadows walk silently beside him.

Anime 2: Ergo Proxy. Terminat recent. Un serial superb, cu multe informații intelectuale și multe filozofii. O societate identică cu cea a lui Platon (condusă de filosofi și cu un control complet al informației), o utopie are câteva probleme mici: roboții încep să capete o boală, numită Cogito virus (Descartes) prin care devin conștienți de lumea înconjurătoare și se revoltă împotriva oamenilor pentru a putea porni într-o excursie de cunoaștere a lumii. Ăsta era motivul inițial pentru care am ales să mă uit la film, ținând cont de piticuțul meu cu AI-ul.

However, încă din primul episod își mai face apariția un alt subiect pentru un plot exemplar: conducerea acestei societăți utopice efectuează experimente (cum altfel dacă nu secrete, doar se controla toată informația – knowledge is power, you know it) dar subiectul experimentului evadează. Primul episod pare a sugera că acest subiect evadat este cel responsabil de apariția virusului Cogito.

Moreover, în episodul doi lipsa informațiilor și mușamalizarea unui atac determină eroina principală să se îmbarce singură pe un drum spre cunoașterea adevărului. Tot pe undeva în primele episoade apare ideea că acest monstru care a atacat-o (Proxy) este de fapt un cetățean imigrant dintr-o societate similară care a eșuat.

O altă idee pe care se desfășoară plotul: această societate este închisă într-un dom, oamenilor spunându-li-se că nu există posibilitate de viață afară. Ei bine, acest lucru se dovedește a fi fals. Practic, aflarea acestui mic adevăr determină căutarea marii realități, spargerea barierelor cunoașterii. Pornind de la un anumit episod, personajele pornesc într-o călătorie pentru aflarea adevărului, neștiind că de fapt el se află chiar în locul de unde pleacă. La întoarcere, toate personajele vor descoperi adevărul, cel puțin adevărul subiectiv potrivit pentru ele. O lume plină de minciuni, o dedublare a personalității (dar nu și a gândurilor și modurilor de acțiune),

Să nu uităm de faptul că de multe ori apare întrebarea scopului existenței unui individ și ce ar trebui el să facă după ratarea acestui scop, după pierderea raison d-etre. Nu numai oamenii se întreabă ce fac după pierderea acestui scop în viață ci și roboții, atât cei bolnavi cât și cei sănătoși. Practic, pentru orice entitate există un sens al vieții care trebuie găsit și atins.

În rest nu spun mai mult pentru că nu vreau să transform un teaser în spoiler. Aș spune doar că multe mituri și multe idei filosofice își fac prezența simțită în serial (mitul icaric, mitul lui Pygmalion, mitul creației ce se răscoală împotriva creatorului ei, mitul creatorului ce suferă pentru imperfecțiunea creației proprii), nemaivorbind de faptul că apar și multe referiri științifice, multe din ele explicate prin notele de la finalul fiecărui episod.

Toate astea au făcut ca un serial descărcat pentru 23 de zile să fie văzut în 4-5. Superb.

Within the perfect architecture of thought, logic may often provide the structure — but from emotion come the inspiration.

Seeing the truth behind lies may not bring happines.

Unul din ele e din altă parte dar se potrivește..