Posts Tagged ‘cuvinte de pomina’
Meditații diverse
We are at the very beginning of time for the human race. It is not unreasonable that we grapple with problems. But there are tens of thousands of years in the future. Our responsibility is to do what we can, learn what we can, improve the solutions, and pass them on. (Richard Feynman)
Nu, nu e deloc vorba de meditația 42, mai este puțin timp până ce va apare ea. Depinde și de ce scală a timpului folosim.
Back on topic, azi dimineață aveam o idee în cap. Și pe la mijlocul zilei am realizat că funcționează, chiar dacă la începutul zilei părea imposibilă. Ceva potrivire de paranteze, puțină lectură din “A New Kind of Science” și câteva automate finite. Totul s-a rezolvat extrem de bine acum, după ce s-au făcut legăturile vizualizate din exteriorul cubului.
O nouă viziune a realității, posibil sub forma unui automat finit.
Articolul complet va fi scris mai târziu, momentan am învățat adevărul din spatele cuvintelor lui Wernher von Braun: «I have learned to use the word ‘impossible’ with the greatest caution.»
PS: Tot azi am aflat și că fraza lui William McAdoo e potrivită (It is impossible to defeat an ignorant man in argument.)
Teme fun
(Meditatio XL)
The best ideas come as jokes.
Make your thinking as funny as possible.
(David M. Ogilvy)
Tema de la grafică este, în opinia mea, prima temă din facultate care oferă posibilitatea de a realiza ceva cu adevărat fun în timp ce se ating obiectivele descrise. Desigur, dacă vrei să faci asta. Mă pregăteam să zic că e singura care face asta când a apărut tema de la APD și am descoperit că au mai fost altele și-n trecut.
How to understand monads
Think of a monad: Think of a monad as a spacesuite full of nuclear waste in the ocean next to a container of apples. now, you can’t put oranges in the space suite or the nucelar waste falls in the ocean, *but* the apples are carried around anyway, and you just take what you need. – Dons
Cea mai grea parte din drumul către un programator Haskell este înțelegerea monadelor și a legăturilor dintre ele. De fapt, sunt și lucruri mai grele de trecut dar asta doar dacă vrei apoi să scrii articole și să faci cercetare în domeniu.
Se poate scrie cod Haskell și fără a folosi monadele. Am făcut asta la LCDME (Xpresso) și a funcționat. Se obține un cod mai ușor de citit dar cu mai mult efort depus în scrierea lui (mult mai multe linii).
Două articole prezintă monadele ca un container sau ca un calcul. Ambele sunt interesante pentru detaliile din interior dar nu sunt destul de complete pentru a înțelege conceptul atât de repede.
O introducere perfectă pentru acest domeniu are Dan Piponi. De fapt, este recomandat să vă faceți timp să citiți toate articolele din blogul lui dacă vreți să ajungeți acolo sus în lumea Haskell (pe muntele celor care scriu articole și fac cercetare).
Cu adevărat util este tutorialul ăsta. Bun ca introducere în domeniu, bun pentru a ajunge semi-avansat. Începe lent, inteligibil de toată lumea și încheie, în mod tragic, cu un cod destul de greu de înțeles. Dar prezintă și Monads și Monad Transformers. Și este cam cel mai bun dintre toate articolele ce prezintă doar monadele.
Schimbăm puțin modul de prezentare și trecem în categoria fun. Cum ar fi dacă s-ar da alt nume acestei categorii de date? Știți povestea cu Ariel și Caliban, nu? Citiți aici și aici.
Ca să termin, o singură întrebare. (Comentariu la articolul din care am citat la început).
What is the half-life of the StateT monad?
Despre restanțe și măriri
(Meditatio XXVII)
You’re born, you live and you die.
There are no due overs
no second chances to make things right
if you frak them up the first time,
not in this life anyway.
(BSG – Razor)
Articol inspirat dintr-o discuție pe IRC (#rosedu) despre măriri și restanțe. Aveți răbdare până la sfârșit, chiar dacă aveți dubii cu privire la moralitatea autorului acestui articol.
Septembrie
Nu doar o enunțare a chestiilor care se petrec acum ci ceva mai mult.
Meditatio VIII
(Shards of Briliance)
Every effectively calculable function
is a computable function
(Church-Turing Thesis)
Pornesc de la o discuţie avută ceva mai în trecut cu spyked, discuţie de care mi-a amintit oarecum într-un comentariu la ultimul articol.
Meditatio II
(Confession of a Fellow Citizen)
“Education is not the filling of a bucket,
but the lighting of a fire”.
William Butler Yeats
Lockhart’s Lament este un text interesant, un text care merită citit de foarte multă lume (recomandat de Valentin Stanciu pentru echipa de PA şi nu numai). Pe baza acestuia şi a greşelilor din articolul anterior dar şi pe baza a tot ce am scris anul acesta despre educaţia din România s-a construit acest articol (lung de asemenea :) ).
Pentru a sări direct la comentariul asupra articolului (nerecomandat decât dacă doriţi o citire rapidă) faceţi click aici (De acolo oricum tot mult mai este de citit). Read the rest of this entry »
Meditatio I
(The pulse of awakening)
«Caro m’è ‘l sonno, e più l’esser di sasso,
mentre che ‘l danno e la vergogna dura;
non veder, non sentir m’è gran ventura;
però non mi destar, deh, parla basso.»
(Welcome is sleep, more welcome sleep of stone
whilst crime and shame continue in the land;
my happy fortune, not to see or hear;
awake me not; hush, whisper low
Michelangelo, Rime 247)
Primul episod de Ergo proxy (“Meditatio I – The Pulse of Awakening”) începe cu acest fragment şi la fel va începe şi această serie de filosofii posibil inutile şi incorecte care se vor concretiza cândva în ceva mai solid decât aceste articole scrise aici disparat, din când în când. Nu voi spune ce va ieşi, veţi putea ghici pe parcurs, probabil (de fapt, recunosc, nici eu nu ştiu exact ce va ieşi dar aceste articole de aici sunt chestii care mi-au trecut prin cap de 3-4 săptămâni deja).
The Opposites of Attraction
După ce am văzut primul anime cu ochi diferiţi de ai unui copil care nu înţelege multe am primit o recomandare din partea lui Dorin. Deşi ceea ce mi-a sugerat el avea 24 de episoade, aparent, eu am prins seria lungită cu câteva episoade suplimentare ceea ce a fost foarte benefic. Chiar dacă mi-a zis că are o poveste originală, pe vremea aia nu aveam chef de anime-uri şi preferam să văd alte filme sau să fac alte chestii. Până ce am văzut un episod din Ergo Proxy într-o seară în Piranha. După care am văzut mult mai târziu şi o scenetă din altceva. Acum am trecut la sezonul numărul 4: Wolf’s Rain, cel care ar fi trebuit să fie al doilea dacă mă luam după recomandări. Din fericire (sau din păcate) nu m-am luat după recomandări că altfel ar mai fi fost 2 chestii care ar fi trebuit să le văd. Vacanţa e lungă oricum, poate o eventuală re-recomandare a lor m-ar face să le descarc şi să le văd (descărcarea legală, fără a folosi torenţi <– inside joke).
O poveste cu totul originală. Coloană sonoră superbă. Animaţii genial realizate. Personaje bine construite şi răsturnări de situaţie neaşteptate. Ar fi o recomandare bună pentru multe persoane, chiar şi cele cărora nu le plac deloc filmele de acest gen. De la savantul care uită complet de viaţa socială pentru a-şi continua munca de cercetare şi care, după ce subiectul cercetării este furat, uită şi de locul natal în goana după cunoaştere până la omul ignorant care reacţionează conform cu ceea ce a văzut (deşi nu a văzut nimic semnificativ) şi ignoră orice lucru care i-ar sugera că acţionează greşit până aproape de finalul în care este ajutat mai mult de ceea ce ura decât de ceea ce considera ca fiind aliat, totul este vizibil aici. Personaje care au renunţat la drumul lor din cauza unor pericole şi, cu timpul, au decis să-i oprească şi pe alţii a folosi acel drum. Personaje care ştiu că nu pot atinge finalul drumului dar merg din prietenie pentru ceilalţi până aproape de final. Oameni care ştiu că ceea ce se află la finalul drumului nu este pentru ei şi decid că nici pentru alţii nu trebuie să existe acest final. Etc.
Puteţi vedea un personaj care a crezut mult timp că merge pe drumul cel bun până la o întâlnire absolut întâmplătoare când a deschis ochii şi a observat că era pe jumătate ceea ce vâna. Mult mai important se poate vedea (şi asta m-a atras cel mai tare, era normal) determinarea unui caracter de a-şi atinge idealul, determinare care-l face să renunţe la o viaţă eternă şi liniştită aproape de ideal. Dar o determinare insuficientă în momentul în care rămâne singur pe acel drum, chiar dacă este la un pas de finalul lui. Învins, fără prieteni în viaţă, ştiind că nu mai există un element esenţial pentru atingerea scopului final, Kiba renunţă şi el la luptă, exact în momentul final în care ultima poartă a drumului se deschide.
Recomand sezonul multor persoane. Dacă aveţi dubii mă puteţi întreba dacă vi-l recomand şi vouă sau nu.
Offtopic 1: 5 * 22. Ştiţi ce înseamnă asta: finalul titlurilor în engleză pentru că nu mă voi apuca de alte seriale (deşi există un proiect în formă incipientă care ar putea da oarecum un alt sens acestei afirmaţii).
Offotpic 2: Căutând primul link am dat peste ultima mea filosofie despre ingineri şi oamenii de ştiinţă. (Cred că e ultima:P). Nu voi comenta acum prea mult dar spun doar că a fost o lectură inspirantă, dacă pot zice asta. Mâine un Quine-McCluskey, azi mă opresc şi mă apuc de alte lucruri.
The Hero may find an interval of rest
On the island of the Nymph,
Forgetting comrades and ship and home.
Until, recalled to his Great Quest,
He puts again to Sea.
The Mathematics of …
If hope is the engine of the soul, Then duty is the navigator…
Mulţumesc tuturor celor care au răspuns în chestionarul din ultimul post. Desigur, m-aş fi aşteptat la mai multe răspunsuri dar am înţeles că unele păreri personale trebuie să rămână nepublicate. Oricum, faptul că au fost câteva răspunsuri, din care o bucată îmi contraziceau răspunsurile proprii este super ok. Mai multe în acest articol lung.
