A symmetry of imperfection

Ar fi trebuit să se cheme 21/3 in spiritul articolului de anul trecut. Dar deoarece mă pot juca mult cu numerele alea amales alt titlu și am pus jocul la piry. Să văd întâi cum a fost acest an, cum a decurs, câte realizări am avut și câte probleme am provocat. Nu le voi lua în ordine cronologică și nici după legături evidente (așa cum am procedat și până acum).

Voi începe prin a spune că am găsit un blog foarte interesant deținut de Ana și care a dat multe sfaturi în diverse momente esențiale. Blogul l-am găsit într-o oarecare zi de plictiseală și m-a atras titlul unui articol de care m-am și legat. Tot de acolo am aflat că omul poate dispune de o infinitate de resurse, lucru dovedit din plin în trecutul apropiat dar și îndepărtat. A fost problema cu MN-ul care mi-a fost reproșată și în acest an într-un comentariu și am trecut de ea destul de bine. În prezent sunt asistent la MN și sper că voi face treabă bună. Au mai fost și alte momente generatoare de schimbări și toate au fost trecut prin găsirea unor resurse care nu păreau a fi acolo (mai multe puțin mai jos).

Am avut parte de multe evenimente alături de cei din Rosedu, Piranha și celelalte locuri din regie ne-au avut de multe ori adunați împreună pentru a sărbători diverse evenimente: lansare de Ubuntu, pregătire UIF, reclame UIF (și aici ca și aici), două install fest-uri (aici și aici), Am participat la Rosedu Summer of Code, s-a lucrat destul de mult la hfall (deși mai avem destul de multe de făcut – situația după un an a rămas cam la fel și în prezent). Am participat la Rosdev și Eliberatica (am pierdut link-ul rezervat pentru asta, nu-l mai caut). Și nu în ultimul rând, se pare că în curând Rosedu va deveni o organizație cu statut ca la carte, lucru care nu poate face decât să mă bucure.

Am văzut foarte multe filme care s-au dovedit a fi utile și din care am extras și extrag citate. Andromeda, Firefly, etc. Le găsiți pe toate în categoria review. Ce am link-at aici erau mult prea importante pentru a nu fi incluse. Reprezintă un fel de poligon de control pentru un spline, bucăți din cele două episoade și nu numai fiind vizibile aproape oriunde.

Am participat la deschiderea anului universitar deși nu pot zice că a fost mare lucru important acolo. Voi merge șila anul pentru a studia câteva teorii emise pe parcurs. Mai interesant a fost de văzut prima impersie a studenților de anul întâi din perspectiva unui student de anul 2.

O mare problemă a fost cauzată de faptul că – dorind să dau un feedback obiectiv de forma cum pare la început, cum pare la mijloc, cum pare la final – cineva sus pus s-a supărat pe ce-am scris la un moment dat, legându-se de cel mai neimportant aspect din tot entry-ul de acolo. Oricum, fac o corectură a acelui aspect pentru că era oricum greșeala mea. Fragmentul “Până acum nu am făcut decât să auzit bancuri adevărate, nici măcar o problemă nu s-a rezolvat la acel seminar. Poate spre final lucrurile vor reveni la normal.“ era 90% adevărat după primul seminar dar nu mai este la fel de adevărat acum. Într-adevăr s-a făcut doar ABC-ul necesar dar sunt perfect conștient că nu se putea face mai mult. După cum sunt conștient și de faptul că ar mai fi multe de învățat până când voi putea realiza exact care este ABC-ul necesar și care porțiune reprezintă litera D. Pentru a mai preveni asemenea lucruri dar și din cauza altor articole ce criticau diverse aspecte am instaurat sistemul psf. Poate după ce voi reuși să completez acele licențe și tot voi legaliza întreg acest aspect.

Partea cea care s-a terminat cel mai rău este cea care critica aproape 99% din studenți. Pornind de la o observație de mult timp în urmă, pornind cu un entry scris în glumă după un examen din sesiunea 2, pornind de la faptul că s-a observat la un moment dat o îmbunătățire, am invocat psf-ul și am scris un entry foarte lung (două de fapt): unul în care mă întrebam dacă nu cumva studenții fac acum facultatea doar pentru diplomă (ceea ce se și întâmplă) și altul în care încercam să ofer soluții – date și de alții – referitor la organizarea examenelor. Făceam asta pentru că “problema de bază în România la ora actuală: majoritatea populației încearcă cu orice mijloace să fie considerată ca fiind o persoană total diferită de ceea ce este. Dacă într-o zi toți și-ar da jos măștile lucrurile ar arăta cu totul altfel, chiar dacă numai pentru o zi.” Și o mare parte a acestor măști este cauzată de un sistem educațional prost. Vin mulți studenți cu 10 (9.5+) la admitere, bac, liceu și, când observă că la facultate nu mai au aceleași performanțe aleg drumul cel mai ușor: frauda intelectuală. Nu zic că toți fac asta, sunt multe persoane care chiar dacă au copiat la examenul X se simt rușinați după, persoane pe care le stimez foarte mult – mai ales dacă materia era una împuțită. Dar nu fac același lucru pentru cei care trec examenele la materiile de profil așa cum trece o gâscă prin apă, persoanele care acumulează goluri peste goluri doar din dorința de a obține acel carton de la final. Totuși, mentalitatea conform căreia Esti prost daca ai onoare si daca tii la ea a generat mici probleme pentru mine și m-a făcut să-mi revizuiesc această atitudine. După un moment în care totul părea a se fi prăbușit, timpul și infinitatea de resurse mi-au dovedit că există câteva soluții, dintre care am acceptat-o și eu pe cea mai facilă momentan. Poate după o oarecare pauză în acest domeniu, timp în care voi lucra pe alte direcții, poate după această pauză voi reuși să realizez acel mic pas care va aduce by sidewind acel cutremur care va schimba un sistem învechit.Poate că e mai bine așa, poate voi evita momentul în care voi spune we fucked up the end game.

Abia am ajuns la jumătatea articolului, acum vine partea cea mai importantă a lui. Pornind de la ce am scris cândva despre inginerul ideal (de fapt având doar mugurii acelei discuții), pornind de la o idee din Troy, idee necomentată destul de mult pe pagina unde i-am făcut review acestui film (dar pe care nu o voi comenta nici acum) am decis să incerc diverse chestii de pe autostrada 42. Am participat la sesiunea de comunicări de anul trecut deși a fost la materii fără prea mari legături cu IT-ul: pedagogie (unde planul de predare al lecțiilor asistate de calculator a fost premiat cu premiul întâi) și filosofie (unde premiul 3 pentru eseul privind predictabilitatea existenței, eseu scris împreună cu Mihnea, a ajuns abia azi). Poate anul ăsta voi participa la materiile corecte. Oricum după publicarea licențelor voi publica și acele articole, cu învoirea participanților în redactarea lor, dacă e cazul.

Tot pe acest fir notat 42 am făcut câteva experiențe cu materiale open-source. Un plugin de  pidgin, câteva teste de distribuții Linux și ceva versiuni de window-managers. Voi continua cândva experiențele lăsate baltă, doar că nu acum.

M-am distrat la un moment dat cu metode numerice aplicate în fizica computațională, am făcut inclusiv simulări monte-carlo într-un oarecare proiect pe baza asta. Ba chiar am avut și un început de teorie privind terminarea parțială a algoritmilor de tip Monte-Carlo, idee nepusă în practică și necontinuată din toamnă.

Banda de circulație de pe autostradă pornește și de la o frază din Knuth: ““Science is what we understand well enough to explain to a computer. Art is everything else we do.“. Pornind de la un joc cu reguli foarte simple dar extrem de dificil pentru calculator (estimat a fi mai dificil decât go), pornind de la multe pdf-uri cu diverse tehnici din AI, m-am trezit angrenat rapid pe această bandă. Nu știu cât de multe voi face dar aș vrea să pregătesc ceva interesant din domeniu pentru sesiunea de comunicări, mai mult decât e deja pregătit pentru filosofie 2.

Oricum, o altă chestie de care sunt mândru că s-a realizat în acest an este concursul de programare. Deși are destui de puțini participanți momentan, sper ca prin chestia pe care o voi face luni să mai aduc câțiva. Și dacă tot vorbim de programare pot spune că sunt pe deplin mulțumit de rezultatele obținute de grupele mele la programare până acum (evident că se putea și mai bine dar nu poți cere excelență uniformă, poți doar prin extragerea unor reprezentanți).

Și mai sunt mândru și de realizările din pardus. Dar despre ele nu pot vorbi acum.

Anyway, trebuie să termin și eu aici din multe motive (printre care și faptul că am depășit 1600 de cuvinte și știu că am cel puțin 4 linkuri cu 1000+ cuvinte – nevrând să-mi plictisesc cititorii va trebui să mă opresc)

Pentru acest an aș vrea să se intâmple destul de multe dar nu pot garanta că se și vor întâmpla. Oricum, 12% din ele e deajuns (rev / 42 2). 12% apare și în următorul banc – citat din Andromeda, episodul care a dat titlul de azi:

“Dylan: It’s a little-known law of thermodynamics – The Conservation of Optimism – there’s only so much to go around.
Beka: In that case, it’s simple – lower your expectations.
Dylan: You’re right. I officially declare this glass 12% full.
Beka: That’s the spirit.”

Gata pe azi, revin mâine sau mai târziu. Și următorul entry de peste 1600 cuvinte și cu multe linkuri va fi peste un an, la 22/4 (deși nu e sigur)

Fly safe,
MtW

N-am fost admis la BEST. Nu-i nimic. Chiar imi doream asta dupa ce am vazut cum fac ei interviurile. Mi-am dat seama ca nu Best-ul ma va ajuta pentru planurile mele de cariera. In schimb Rosedu da. Mai ales ca la Rosedu suntem o comunitate cu aceleasi interese pe cand la BEST nu se poate spune asta. Am comparat ce am facut noi pana acum la Rosedu si ce s-a facut la BEST. La Rosedu macar am stabilit cateva idei privind proiectele intr-o sala din facultate si am terminat consfatuirea in Pirahna sau P18, pe cand la BEST se fac saptamanal intalniri in care se pierde timpul cam inutil.

Va urma, nu prea am chef sa scriu acum – nu stiu de ce in ultima vreme, desi am destul de multe subiecte de scris, nu reusesc sa scriu nimic si dau cancel cand e momentu sa apas pe `Post`.

Razvan, proful de USO, ne-a mai dat o tema scrisa, de data asta ne-anonima. Asadar, nu voi scrie aici despre cum l-am infruntat pe unul care se dadea smecher chiar daca riscam multe (acum chiar am ce scrie pe formularul de la BEST fara a ataca onoarea altora, pacat ca l-am depus deja). Tema este sa raspundem la 2 intrebari: in cat timp credem ca vom fi admisi la un interviu pentru Google (care a avut azi prezentare in facultate)? si cum ne vedem din punct de vedere profesional peste 5 si 10 ani? Cand am venit aici aveam un plan clar in minte si puteam da raspunsurile astea cu ochii inchisi. Au intervenit cateva detalii minore si acum nu mai stiu exact, va trebui sa ma cuget (expresie preluata de la o colega de liceu) mai bine. Am timp saptamana. Pentru a impaca acele detalii minore si planurile de cariera m-am inscris in BEST.

Poate altadata voi completa detaliile care lipsesc de aici…