Always

by Mithrandir

“After all this time?”
“Always,” said Snape.
Harry Potter 

This romeo is bleeding
But you can’t see his blood
Bon Jovi

Am promis mai demult pe Facebook, într-o vreme când voiam asta, că voi scrie un articol despre cele 2 «always»-uri din motto. Între timp lucrurile s-au mai schimbat și nu mai e chiar aceeași idee ca atunci; e mult mai bine acum :)

Acum câteva zile anunțam că e aproape scris articolul, a mai durat ceva până l-am terminat tocmai pentru că a trebuit să sortez între ce trebuie scris și ce trebuie șters, timpul rezolvând unele lucruri și experiența înlocuindu-le cu altele. Acum e mai mult un fel de survey al timpului nostru din perspectiva celor 3 înțelesuri.

Da, 3, am scris bine. Deși Bon Jovi a declarat că versiunea lui era referitoare la un stalker, există și o interpretare de break-up — exact ca în orice altă operă care are mai mult de o posibilă interpretare. Dar să le luăm pe rând.

Să începem cu interpretările piesei lui Bon Jovi, întâi cu cea zisă de el. Stalking. Acum e foarte ușor să afli detalii despre cei din jur, uneori nici nu mai trebuie să ieși din casă pentru asta. Știți toți deja cum se poate și cum s-a ajuns aici, nu are rost să insist. E foarte comod pentru cei mai timizi care doar speră și nu iau nici o acțiune dar nici nu va duce la un rezultat bun. Chiar deloc. În cel mai fericit caz va ajunge la friendzone și cam atât.

Cea de-a doua interpretare, cea de after break-up not-quite-sad song nu merită comentată. E de-ajuns să fie citite versurile. Dar apare aici în punctul ăsta ca punct de legătură între paragrafele și ideile ce-o înconjoară.

«Always»-ul lui Snape. În carte, în urma unor erori din cauza unor prejudecăți (future article pending dacă pot să expandez ideea), a ajuns în friendzone. Din cauza altor erori n-a mai reușit să plece de acolo la timp, Lily a murit înainte ca el să treacă peste friendzone. De fapt, nici n-ar fi avut cum să treacă peste, pentru el era totul. Chiar și după ce a trecut atât de mult timp și o vedea doar prin (ochii) fiul(ui) ei, sentimentele lui nu s-au schimbat deloc. Și probabil nu s-ar fi schimbat nici dacă ar fi avut parte de un final liniștit, bătrân.

Echivalent, unii zic «I will never love again» (1). După câțiva ani uită de asta și trec mai departe. Dar dacă nimeresc the perfect match atunci nu se mai întâmplă asta.

Chiar dacă pare luată din poveste, noțiunea există. Și în viața reală există Romei și Juliette, Tristani și Isolde, Siegfrizi și Crimhilde, etc. Doar că nu le mai vedem noi. Pentru că în loc să folosim mai des «as you wish» (1) ne adaptăm lumii curente și trimitem doar în povești ceea ce ar fi fost bine să rămână și în realitate.

Prefer să ne adaptăm comercializării excesive, să dedicăm zile speciale pentru lucruri care ar fi trebuit amintite mereu, lăsăm pe unii să profite de asta (până și Google a ajuns aici). De fapt, și între noi profităm, ne băgăm în relații care nu vor ține doar pentru a uita de altele care nu au ținut sau doar pentru că putem obține mai multe avantaje de la partener. Sau trișăm în mii de feluri. Uneori exista și cazuri de perechi A-B și X-Y în care B și X au diverse întâlniri & stuff, chiar dacă asta i-ar face nefericiți pe partenerii reali dacă ar afla — mereu cei afectați află ultimii, parcă ar fi o lege a naturii (un nou articol legat și de cel cu secretele e pending). De fapt, tot ce facem este să ne afiliem tendinței globale de «giving love a bad name» (1) uitând că teoretic trebuia să fie altceva.

Avem reguli diverse, “criterii” după care căutăm. Oricum, le ignorăm și le folosim doar așa ca să ne dăm cool. Mai mult le folosim ca `să-i dăm creierului șansa să creadă că a avut dreptate`. Deși lumea a evoluat atât de mult încât distanțele dintre oameni s-au redus din punct de vedere virtual atât de mult încât putem comunica cu oricine la orice distanță, avem probleme mari cu relațiile long-range. În trecut nu erau aceste probleme altfel n-ar mai fi existat marinari experimentați de exemplu. Acum e o problemă dar nu știm dacă reală sau imaginară.

În trecut era mult mai simplu, existau lucruri interzise și atunci. Acum le-am complicat noi, am adăugat diverse reguli, unele de bun simț altele nu, unele care sunt doar ca să fie că oricum închidem ochii la ele. Doar că nu avem timp să așteptăm până ce expiră regula. Poate și din cauză că există prea multe alternative acum și reducerea gradelor de separație (\le 4 la FB dacă mai țineți minte) permite să fim conștienți mai din timp de alternative.

Totuși, _eu_ cred că reducerea asta ar trebui folosită altfel. Dacă există perfect match atunci e mai simplu să-l găsim, va fi mai aproape acel a time for us (1) până la ceva demn de literatură. De fapt, și literatura de acum e dusă din acest punct de vedere dar asta pe alt articol.

Revenind, «always»-ul lui Snape e pentru cazul când perfect match-ul nu e bipartit. În rest, nu cred că există vreun caz acum unde s-ar putea zice vorba asta. De fapt, _eu_ n-am găsit pe nimeni care să merite asta (și nici n-am căutat prea mult). Oricum, din păcate lumea îl folosește mai mult pe cel al lui Bon Jovi pentru că ăsta e contextul. Optimist fiind, cred că la un moment dat va veni și momentul în care cineva va merita vorba lui Snape. Only time will tell (deși House are altă părere și trebuie să fiu de acord și cu ea). Hope has a place (1).

PS: e drept, complic lucrurile prea tare :D Dar ăsta sunt eu :)