Kobol’s Last Gleaming

by Mithrandir

So, so you think you can tell
Heaven from Hell,
Blue sky’s from pain.
Pink Floyd

Există acele momente în care-ți amintești de trecut și de faptul că mai sunt lucruri neînțelese care l-au schimbat.

Uneori vrei să încerci să afli ce a fost, vrei să mai dezvălui puțin misterul de acolo. De cele mai multe ori nu e bine să faci asta pentru că rezultatele nu se potrivesc așteptărilor. De regulă, și un pesimist va fi dezamăgit de ce va afla, s-ar fi așteptat la ceva mai bun.

O întrebare doar: «did they get you to trade/ Your heroes for ghosts?» Se zice că istoria e scrisă de învingători dar sunt lucruri în care nu există un învingător clar, nu se știe a cui a fost victoria. «May have been the losing side. Still not convinced it was the wrong one.» zicea Mal în Firefly.

Pentru cazurile astea există minciuna și construirea unei realități imaginare. «History became legend. Legend became myth.» Fiecare are versiunea lui și unii se supără când foști prieteni cred versiunea cealaltă, versiune care pare mai aproape de adevăr. «And some things that should not have been forgotten were lost.» Din păcate așa merg lucrurile. Cu timpul devin «Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri» (1) și nu mai contează.

«Time changes everything.» se zice. House are o continuare interesantă și reală. «That’s what people say, it’s not true. Doing things changes things. Not doing things leaves things exactly as they were.» Și are mare dreptate, dacă nu faci nimic stagnezi în aceeași stare și nu poți avansa, nu poți recupera, nu vezi că în jur există alte lucruri mult mult mai interesante.

«Whatever it is you’re seeking won’t come in the form you’re expecting» a zis cândva Haruki Murakami. De cele mai multe ori ce vrem și ce avem nu se potrivesc. Chiar dacă avem un drum în față și putem să-l urmăm, mai vin momente în care încercăm altceva, e natura umană să facem asta. «When you find your path, you must not be afraid. You need to have sufficient courage to make mistakes.» Din greșeli învățăm cel mai mult. Chiar dacă uneori repetăm aceeași acțiune sperând la un rezultat diferit, la un moment dat experiența ne îndrumă pe drumul corect, pe cel pe care trebuie să mergem.

Important e să nu stăm pe loc. Sfatul lui Twain («Twenty years from now you will be more disappointed by the things that you didn’t do than by the ones you did do. So throw off the bowlines. Sail away from the safe harbor. Catch the trade winds in your sails. Explore. Dream. Discover.») merită urmat. Chiar dacă «A ships is safe in harbor [...]» și ar fi foarte simplu să rămână acolo. «[...] that’s now what ships are for». Reiterez ideea că a sta pe loc, a te plafona și agăța de mici detalii din trecut nu e bine.

Le poți folosi ca referințe, guiding points, etc. Dar doar atât.

Lost opportunities, lost possibilities, feelings we can never get back. That’s part of what it means to be alive. But inside our heads – at least that’s where I imagine it – there’s a little room where we store those memories. A room like the stacks in this library. And to understand the workings of our own heart we have to keep on making new reference cards. We have to dust things off every once in awhile, let in fresh air, change the water in the flower vases. In other words, you’ll live forever in your own private library. (Haruki Murakami, Kafka on the Shore)

În rest, trebuie să mergi înainte. Chiar dacă drumul pare solitar la început — «Let me tell you this: if you meet a loner, no matter what they tell you, it’s not because they enjoy solitude. It’s because they have tried to blend into the world before, and people continue to disappoint them.» (Jodi Picoult, My Sister’s Keeper) — pe parcurs se vor crea legături noi cu alți oameni. Unele se vor destrăma mai rapid decât înainte, altele vor fi mai solide și vor ține mult mai mult timp.

La un moment dat, vezi the shape of things to come, te afli in the Opera House și treci peste tot. Mai arunci doar o ultimă privire în spate și treci peste încă un point of no return. Mai sunt multe până la Earth și finalul călătoriei.

It was the best of times, it was the worst of times, it was the age of wisdom, it was the age of foolishness, it was the epoch of belief, it was the epoch of incredulity, it was the season of Light, it was the season of Darkness, it was the spring of hope, it was the winter of despair, we had everything before us, we had nothing before us, we were all going direct to heaven, we were all going direct the other way – in short, the period was so far like the present period, that some of its noisiest authorities insisted on its being received, for good or for evil, in the superlative degree of comparison only. Charles Dickens , A Tale of Two Cities

Va mai exista un moment ca ăsta? Desigur. Mult mai multe chiar. Am avut dovada vie a acestora. Pentru unele am și poze de pus pe FB, altele deja s-au pus, altele nu au avut poze. Sunt încrezător că momente și mai interesante și mai fascinante vor urma.

Always said Snape/…

– va urma –

PS: People’s hearts are like deep wells. Nobody knows what’s at the bottom. All you can do is imagine by what comes floating to the surface every once in a while. (Haruki Murakami, Blind Willow, Sleeping Woman)

PPS: Sunt extrem de multe referințe pe aici, unele nelinkate, altele mai greu de realizat. Tabloul nu e complet fără ele.