rm strikes again

by Mithrandir

Computers make very fast, very accurate mistakes.

Sau cum o simplă greșeală face ca în loc să fac ceva productiv să shave the yak.

Lucram la o chestie. Am instalat octopress ca să testez ceva și mi-am dat seama că o linie din .bashrc pusă la un curs de CDL e cam eronată și fiecare cd într-un director verifica dacă ăla conținea surse ruby dintr-un fel de virtualenv. Să zicem că asta mergea cât de cât ok dar nu mergea bine când ieșeam din directorul respectiv.

Mă enervez și dau să-l șterg. Șterg întâi un director creat prost, dau săgeată sus, ^W și apoi zic să șterg și linia din .bashrc. Nu mai tastez vi (de lene am alias vi ca vim) că văd deja 2 litere. Dau direct fișierul și am o mare supriză. Tocmai l-am șters.

Din fericire a putut fi recuperat. Pe swarm aveam o copie de acum un an, câteva aliasuri au fost recuperate pe baza rezultatului alias, o funcție utilă pentru vim a fost imediat recuperată că-i știam numele, câteva variabile de mediu mi-au mai dat câteva linii de scris acolo. O singură funcție n-am putut s-o recuperez că i-am uitat numele de când n-am mai folosit-o. Asta e.

Ca să mă protejez de alte rm-uri accidentale am făcut un tweak. Acum rm nu face altceva decât să-mi mute fișierele în /tmp, într-un director acolo. Dacă vreau să le recuperez e un simplu cp. Dacă vreau să se șteargă aștept primul reboot. Sau folosesc rrm (de la really rm). Totul printr-o singură funcție în .bashrc (și două aliasuri dacă vrem să fim mai catolici decât papa).

Shaving the yak, am reinventat roata^W Recycle Bin.