Lies
by Mithrandir
Everybody lies
Chiar, toată lumea mai minte din când în când. Uneori pentru a face o surpriză cuiva, alteori pentru a ascunde un lucru care nu trebuie știut. Uneori pentru că minciuna respectivă motivează mai bine pe receptor, alteori pentru că pur și simplu uită să menționeze un lucru.
De regulă, când e prins, cel care a mințit zice că a fost o minciună mică. Mai zice că nu o să se mai întâmple sau zice să nu te superi, că e ceva normal. Cât timp e o minciună mică, fără prea mare importanță. Problema e că limita între little lies și big lies e atât de fină încât te poți trezi peste noapte că ai zis atât de multe minciuni încât nu mai poți da înapoi.
Și uite așa apare și tipul de om care și-a construit o existență paralelă cu cea reală, toată creată din minciuni și lucruri ascunse. Totul merge ok până când edificiul ăsta virtual este descoperit, până când irealitatea lui este dovedită. Ajunge ca un prieten/ cunoscut / whatever să se prindă că ai 2-3 minciuni pentru a-ți construi o realitate aparentă și totul se dărâmă. În parte din cauza lui pentru că va începe să caute adevărul și va observa multe alte nepotriviri.
Dar și din cauză că cel care și-a construit existența asta paralelă vede că toată lumea virtuală în care trăia el se dărâmă. Și atunci face lucrul la care toți cei din jur se așteptau cel mai puțin. Rupe orice relație cu cel care a pus în pericol acest edificiu, și începe să-și construiască altul mai mare și mai solid (a se citi cu mai multe minciuni). Eventual, ajunge să nu mai distingă între realitate și ficțiune și atunci va începe – involuntar – să zică adevărul. După ce multe lumi au fost distruse și multe vise au fost spulberate. Dar dacă asta e calea care-l face pe el să nu mai mintă, ăsta e drumul pe care trebuie să-l urmeze.
Revenind la cel mințit, dacă el are un hint că este mințit, merită să încerce să afle tot adevărul, riscând prăbușirea acelui edificiu cu toate urmările acesteia? Sau mai bine tace și speră că a fost doar ceva de moment – și poate ajunge un Trahanche? Merită el să-i ofere hint-uri mincinosului prin care să-i zică faptul că el știe adevărul și că l-ar ierta dacă minciuna ar fi recunoscută? Chiar și după ce primele 7 hint-uri au fost ignorate sau au fost înțelese altfel?
Multe întrebări care nu-și vor găsi răspuns clar niciodată. Lumea e prea haotică și prea greu de cuantificat…
Stii povestea cu fructul interzis…so minciuna sau hai sa-i spunem adevarul partial ascuns este un fruct interzis pentru cei din jur. Cu cat este ‘mai intezis’, cu ata devine mai interesant. Si chiar daca spui ca ‘ it’s none of your business ‘, fiind fruct interzis, va fi cercetat de cei din jur, sucit pe toate partile pana va fi eludicat si nu va mai prezenta interes. So ‘adevarul iese la iveala de fiecare data. ‘ it’s a true story …
E și ăsta un mod de-a privi lucrurile numai că sunt relații în care minciuna nu ar trebui să-și facă simțită prezența. Cel puțin așa cred eu.
De asemenea, adevărul iese mereu la iveală, corect. Numai că uneori iese când nu te aștepți și-i strică planurile celui care minte (și care planifica să spună un adevăr odată în toată relația aia peste x zile).
Și apoi, când mai iese adevărul la iveală nu iese singur, mai iese cu alte multe minciuni care fac ca încrederea în oameni a celui mințit să fie destul de tare zdruncinată. Uneori până acolo încât nu va mai avea încredere în nimeni din jurul lui. Alteori, având noroc de prieteni de mii de ori mai buni decât cel care minte, cel mințit își va reveni și o va lua de la capăt.
Cum spunem noi programatorii, printf(“.\n”); (© Mihai Tabără, spusă după ce a auzit întreaga poveste – pentru că eu o voi spune verbal/privat oricui va întreba)
PS: Scuze că răspund târziu și că aprob comentariul târziu, am avut de făcut câteva verificări pentru că știam o pisică cu numele ăsta care-i aparținea unei anumite persoane cu rol principal în toată povestea.