The Mathematics of …
If hope is the engine of the soul, Then duty is the navigator…
Mulţumesc tuturor celor care au răspuns în chestionarul din ultimul post. Desigur, m-aş fi aşteptat la mai multe răspunsuri dar am înţeles că unele păreri personale trebuie să rămână nepublicate. Oricum, faptul că au fost câteva răspunsuri, din care o bucată îmi contraziceau răspunsurile proprii este super ok. Mai multe în acest articol lung.
Chestionarul a început de la o discuţie în contradictoriu cu Geo despre motivele eşecurilor studenţilor la examenul de PA. Totuşi, întrebarile puse acolo au fost astfel alese încât să se potrivească cu aproape toate materiile din poli. Inclusiv situaţia descrisă a fost oarecum shiftată de la cea reală la una înglobând situaţia din mai multe alte materii.
Chiar dacă au fost multe întrebări overlapping (citez acum dintr-o altă conversaţie, voi mai cita şi din a treia în curând), întrebările ar putea fi luate şi ca o modalitate de a construi un ghid care poate fi intitulat Cum sa fii un Profesor / Asistent / Student (capitalizare intenţionată). Desigur, gradientul unor schimbări la anumite cursuri ar fi extrem de mare: sunt cursuri la care se predă extensive, useless trivia stuff dar care nu stârnesc interesul şi sunt cursuri care stârnesc interesul dar predau mult prea puţin din ceea ce ar fi trebuit predat acolo. Desigur, există fraza aia ce spune că facultatea te învaţă doar ABC-ul şi restul depinde de tine, tu trebuie să cauţi informaţii în domeniile interesante pentru tine. Tot în cadrul unor schimbări care nu se pot produce doar printr-un feedback, nu cred că vom vedea foarte recent un curs în care poarta TTL este simulată online în falstad/Multisim în timpul cursului iar calculele matematice sunt doar schiţate. Deşi este o schmbare foarte radicală, ar muta petrecerea de final de facultate acolo unde îi este locul (inside joke:P).
Pe de altă parte, echipele tinere vor avea mereu cursuri moderne, cursuri mai aproape de studenţi. Dar, dezavantajul lor (cea de-a treia conversaţie) este faptul că sunt prea apropiate ca vârstă de studenţi. Pentru că studenţii aleg să nu meargă la acele cursuri şi apoi tind să reproşeze orice mică eroare echipei în caz de eşec. Nu e doar cazul PA-ului, au fost şi mai sunt şi alte materii de felul ăsta.
Şi acum, comentarii pe marginea răspunsului la întrebări. Comentariul Alexandrei nu a răspuns la întrebări ci a încercat o variantă alternativă, poate mai scurtă. Da, probabil că o soluţie ar fi obligativitatea unei taxe anuale, privatizarea învăţământului superior, etc. Avem universităţi private şi lumea se duce acolo ca să frece menta şi să primească o diplomă de licenţiat în tăiat frunză la câini. Situaţia economică a majorităţii celor din România va fi însă factorul decisiv în eşecul acestei variante. Dacă acum avem lepre dar şi studenţi buni la facultate, după introducerea acelei taxe vor exista doar profesorii şi câinii din campus, acei câini de care nimeni nu se ocupă. Probabil soluţia aici rezidă într-un examen de admitere cu adevărat serios, independent de restul facultăţilor din Politehnică (vouă nu vi s-a întâmplat să vă întrebe cineva la ce facultate sunteţi şi reacţia lui să fie diferită dacă începeţi cu Calculatoare sau cu Politehnica? IMST-ul şi celelalte facultăţi din vale ne trag în jos din păcate – despre asta altă dată, dacă am timp,chef). Un examen care ar verifica clar cunoştinţele de programare şi de logică (poate şi engleză) ar ajuta mult mai mult decât banalul examen de admitere de acum cu fizică şi mate. S-ar preveni cazuri de persoane care ajung în anul 3 şi abia atunci işi descoperă anumite pasiuni de programare, nu ar mai intra absolvenţii de licee industriale aici, ar fi mai mult timp pentru chestii mai utile la cursul de programare, s-ar reschimba SD-ul, etc (despre asta altă dată, again <- nu vreau să acumulez acum prea multe cuvinte).
1.Pentru eşecul studenţilor, responsabili sunt ei sau cei din echipa materiei respective? Foarte puţine reply-uri au fost în contextul ipotetic prezentat deasupra. Majoritatea au răspuns că este vina ambelor părţi şi tind să le dau şi eu dreptate. Dar asta în general, în cazul expus acolo echipa şi-a făcut mult prea bine datoria, nu mai avea ce face. E drept, răspunsul lui Ciprian reflectă bine realitatea la alte materii. Tot Ciprian (altul) a sugerat şi cealaltă faţă a monedei. Este vina echipei care predă un curs învechit, de mult timp neacordat cu cerinţele industriale actuale, uneori fără a ţine cont şi de ce ştiu studenţii la acel curs înainte de a veni la el (despre asta altă dată, as I said). Dar este şi vina studenţilor care aleg mereu calea cea mai uşoară. Cât timp importanţa materiei este shiftată spre sesiune nu se poate face nimic aici (AJ).
2.Asistentul _are_ obligaţia de a relua cursul? Răspunsurile au fost variate. Atât da cât şi nu, ambele argumentate destul de bine. Aurea mediocritas, eventualele explicaţii de 5 minute la începutul laboratorului sunt acceptabile. Dar nu mai mult de cele 5 minute.
3, 4.Dacă în jur de 100 de oameni nu au înţeles/reţinut nimic, în condiţiile prezentate, trebuie schimbat ceva la modul de predare al cursului? Ce? Practic, este întrebarea centrală din discuţia cu Geo.Da, greşelile din curs, oricât de nesemnificative ar fi ele, duc la asemenea eşecuri. Ăsta e rezumatul răspunsului, dar nu şi părerea mea. Pe de altă parte, chiar sunt de-acord cu cei care au zis că targetul cursului este reprezentat de majoritatea studenţilor şi că dacă aceştia nu-l recepţionează este clar necesară schimbarea modului de predare, a modului de prezentare a informaţiilor, a cantităţii informaţiilor sau a milestone-urilor de evaluare.
5.Dacă în sesiune există nelămuriri, este datoria asistentului să organizeze seminarii suplimentare? Nu este obligat dar ar fi frumos să facă asta. Cel puţin cât timp nu-i strică timpul propriu prea mult. Da, poate că acest seminar suplimentar ar fi fost inutil dacă asistentul şi-ar fi făcut bine treaba pe parcurs. Dar uneori, la acele seminarii de la final se discută inclusiv acele aspecte de la curs care nu s-au regăsit în laboratoare (been there, done that, nu la materiile la care am fost asistent). Alteori, să nu uităm de studentul nostru obişnuit cu drumul uşor şi cu deviza de a lăsa pe mâine ce se putea face ieri, seminariile astea sunt utile pentru cei care abia acum îşi descoperă golurile, la prima citire a cursului. Părerea mea este că ar trebui făcute, în limita timpului disponibil, dar asta înseamnă în primul rând şi o sincronizare între grupe. Dacă cele 3 zile (sistemul 2,2,1) de examen sunt consecutive, e mult mai uşor de organizat un seminar care va mulţumi toată lumea faţă de cazul în care cele 3 zile delimitează un interval aproximativ egal cu perioada sesiunii.
6.7.Dacă şi-n urma acestor seminarii suplimentare studenţii nu fac bine la examen este normal ca asistentul să arunce un «am făcut tot ce s-a putut»? Sau ar trebui să se gândească că poate este ceva putred la mijloc, ceva ce nu s-a facut bine? Majoritatea spune că e anormală acea întrebare deşi logică. Trebuie găsită o variantă de îmbunătăţire a cursului, mereu există aşa ceva, şi ea trebuie comunicată restului membrilor echipei. Comunicare şi inovaţie, moderată desigur. Curba lui Gauss spune şi ea multe.
8.9.Cursurile de pedagogie sunt vitale? Experienţa cadrului didactic contează mai mult decât acele cursuri de pedagogie? Cursurile nu sunt deloc vitale dar experienţa contează foarte mult. Cât timp nu este doar o variabilă incrementabilă anual ci ceva care se vede în modul în care predai, îţi ţii laboratoarele, etc. Şi, a treia variabilă, bunul simţ, condimentează combinaţia dintre astea două. Ah, că în ultimul timp este nevoie de o hârtie care să ateste că ştii să faci x, asta e o altă problemă.
10.11.Ce e mai important? Să stârneşti interesul pentru materie sau să predai materia bine? Se pot face în paralel? Răspunsul pe care-l aşteptam a fost dat de majoritatea. Interesul este vital dar nu-l poţi obţine fără să predai bine. Odată ce ai făcut un student să se-ntrebe «oare dacă fac aici x în loc de y ce obţin?» ai câştigat un mare plus cel puţin din partea acelui student. Regret să spun dar pâna acum au fost doar 4-5 cursuri la care am pus întrebarea asta, restul nu au avut cum să-l stârnească. Cred şi eu că ăsta e singurul rezultat al unei materii în care ai multe, multe, multe calcule doar ca să obţii un ABC. În fine, nu dau aici feedback.
12.Gradul de motivaţie este măsurabil în procentul celor care au trecut învăţând pe tocite şi uitând în secunda imediat următoare aflării notei? (90% <=> motivaţie mică) O altă întrebare direct izvorâtă din discuţia cu Geo. Răspuns clar: NU. Gradul de motivaţie îl măsori prin ce fac studenţii după ce trec materia. Dacă o folosesc în conexiuni cu altele, dacă experimentează diverse chestii, dacă… atunci sunt motivaţi. Altfel, sigur nu. Dar ar fi normal ca orice student să fie motivat de cel puţin un curs pe semestru, desigur ceva ideal acum.
13.Este normal ca studentul să reproşeze fiecare sutime pierdută asistentului şi echipei de la cursul respectiv? Nu este prima întrebare, la ea mă refeream la reproşarea greşelilor reale, aici mă refeream la inventarea unor motive doar pentru autojustificare. De regulă motive care se găsesc în feedback-uri şi nu au nici o legătură cu materia (cursul a fost prea dimineaţa/seara/la mijlocul zilei). Din răspunsurile pentru această întrebare deduc că nu este normal, un răspuns pertinent.
Observaţia lui spyked este foarte bună. Feedback-ul cât mai punctual este cel care face lucrurile să meargă încet încet spre mai bine. O mişcare bruscă este imposibilă, după cum am mai spus dar una cu paşi mici duce sigur la succes. Aşadar, daţi fraţilor feedback că nu strică. Chiar dacă nu vă ajută pe voi, dacă la finalul facultăţii veţi vedea un curs schimbat din cauza feedback-ului vostru şi al celorlalţi diploma pe care o veţi primi va avea o semnificatie mai mare.
MM’s out.
1-1. O data am avut eu dreptate si o data tu. Nu stiu cati au inteles intrebarea 12 exact, dar iti acord victoria :p
Reiau putin, sustineam atunci ca daca peste 90% din studenti se simt _nevoiti_ sa invete pe de rost ca nu au inteles au avut motivatie mica in timpul semestrului.
Oricum e bine ca ai inglobat atatea materii prin intrebari si ma bucur mult de raspunsurile date, multumind si eu pe aceasta cale tuturor celor care au raspuns.
Best Victory of mine! Ai reusit sa vezi ca parerea ta difera de a majoritatii (in sfarsit :p!) si ca daca ai inteles tu si ti s-a parut ok nu gandesc toti ca tine. Keep this thought si cred ca iti va fi de folos pe viitor: “Think outside the box!” ;)
Bluedrop
duminică, 28 iunie 2009 at 11:11:32
Lasă 2-0.5:D (tu 2)
Dap, tricoul verde nu e mereu un lucru bun :P.
Mithrandir
duminică, 28 iunie 2009 at 11:15:56
In legatura cu ideea Alexandrei, eu cred ca o taxa foarte mare ar incuraja studentii sa copieze. Deja se copiaza destul. Nu stiu de ce, dar mi se pare mai ok sa copiezi ca sa treci un examen, decat sa copiezi ca sa iei bursa. La noi, dar si in alte facultati, se copiaza la greu. O taxa marita ar incuraja acest fenomen. Plus ca nu poti sa maresti taxa asa, brusc, dintr-o data, nu poti nici sa fii singura facultate din tara care mareste taxa, ca nu mai vine nimeni la tine, nu poti sa privatizezi universitatile, pentru ca la noi este conceptia ca in universitatile particulare se freaca menta si se ia diploma usor. Nu stiu ce ar trebui facut. Cresterea taxei si scaderea numarului de locuri la buget ar fi o solutie, dar doar in anumite conditii: taxa sa nu creasca prea mult, sa fie o crestere treptata si, (cel mai important, dupa mine) sa creasca si calitatea cursurilor predate. Nu poti mari o taxa nejustificat (de fapt, poli a marit taxa de acces a masinilor in campus de la 2 lei la 6, intr-o singura noapte… foate ciudat.. sper sa nu faca la fel si cu taxa la facultate). Si, in acelasi timp, sa se faca ceva ca sa nu mai copieze studentii. Nu stiu cum s-ar face asta, dar pana nu se rezolva problema copierii, nu ar trebui marita taxa.
Marius Constantinescu
duminică, 28 iunie 2009 at 11:50:02
Pedepse severe pentru copiat. Examen de admitere cu adevărat dur. Cursuri modernizate.
4-10 ani de încercare a acestor idei şi lucrurile vor sta altfel. Şi, dacă merge bine aici, cu timpul şi alte facultăţi vor face la fel.
25-40 de ani. Poate va dispărea mentalitatea conform căreia oricine trebuie să ia o diplomă. Tot pe-acolo poate se vor rezolva şi alte probleme din corupţie, în alte domenii. Da, e meritul celor care au avut sistemul corect semi-enunţat anterior.
50-75 de ani. Abia acum putem spune că am scăpat de moştenirea balcanică sau sovietică.
Proces lent. Durează extrem de mult şi nu prea-i vom prinde rezultatele.
Mithrandir
duminică, 28 iunie 2009 at 11:59:40
“Solutia” data de mine nu este o propunere pentru imbunatatirea lucrurilor la noi in faculotate pentru ca imi este si mie clar ca economia_din_Romania! = economia_din_SUA. In principiu eu am argumentat de ce multi studenti(char dintre cei care mai stiu cate ceva) nu iau in serios facultatea: este (aproape) gratis, si de obicei pe ce este gratis nu se pune mare pret.
Marea problema la noi in facultate nu o reprezinta, neaparat, examenul de admitere usor, ci numarul de locuri __prea__ mare. Degeaba ar mari gradul de dificulate al examenului, daca numarul de locuri ar fi acelas. Rezultatul ar fi -> medii mai mici de intrare (si nu trierea oamenilor) .
Din pacare nu cred ca va reduce cineva, vreodata, numarul de locuri, deoarece cu cat sunt mai multi studenti, cu atat facultatea primeste mai multi bani (fie de la stat, fie de la cei care platesc taxa), si iar ajungem de unde am plecat.
Despre asistenti/profi degeaba se discuta atat. Cert este ca : unii sunt mai competenti, altii mai putin competenti, unii preadau mai bine , altii nu, si intotdeauna va fi sitauatia aceasta.
Despre studenti, la fel, se discuta degeaba. Marea problema a lor, si a omului in general , este lenea combinata cu delasare si multumire de sine, si nu sunt prea multe de facut in aceste conditii.
CONCLUZIE: cand vrei sa schimbi ceva intervin muult prea multi factori (gen economie nationala, lenea omului, etc) , impotriva carora nu prea ai ce face, tu un om simplu.
Ce se poate face, totusi : cui ii pasa sa ii pese in continuare si sa incerce sa faca cat mai bine ceea ce face, cui nu, nu.
Alexandra
duminică, 28 iunie 2009 at 12:23:00
Dacă examenul este cu adevărat sever şi mulţi nu iau locuri de trecere tot se realizează o triere. Imediat după va urma şi o reducere a locurilor. Iar banii care se câştigau înainte pot fi procuraţi şi prin alte mijloace, mai ales dacă se pun acei studenţi talentaţi în laboratoarele de cercetare (bineînţeles, după ce le stârneşti foarte tare interesul ca să ai şi tu cu cine lucra). Dar, pe de altă parte, şi cercetarea are hibele ei (cum ar fi faptul că nu este recunoscută în exterior decât în anumite condiţii, dar despre asta mai târziu).
Trebuie să se discute dar trebuie să nu ne oprim doar la discuţii. Cei care au puterea de-a schimba ceva trebuie să se sesizeze şi să-şi joace cartea. Nu trebuie să te mulţumeşti cu faptul că ai un profesor care predă mai puţin bine ca altul.
Cel căruia nu-i pasă nu ar trebui să se bage în calea celor cărora le pasă. Din păcate, asta se întâmplă de foarte multe ori în prezent.
Mithrandir
duminică, 28 iunie 2009 at 12:49:40
Taxa creste treptat deja :). Nu stiu cati au avut norocul (ca mine) sa greseasca la admitere putin (nu intru in detalii de ce – dar fiti fara grija, imi meritam greseala) si sa intre la cu taxa.
Examenul fiind aparent usor, depunctare la greseala, o clipa de neatentie e suficient sa te indeparteze de buget, la medii asa de mari ;).
Ce vreau sa spun este ca atunci cand am intrat in facultate anul 1 m-a costat 35 mil. (lei vechi), anul 2 40 mil. (lei vechi) si se zvoneste ca anul 3 va fi in jur de 45 mil. Deci taxa creste (s-ar putea spune) treptat.
Nu vad insa o imbunatatire a situatiei datorata acestui fapt, in schimb salut ideea cu interviul. Poate fi chiar si o lucrare scrisa, pentru cei care sunt mai timizi dar stiu ce vror de la viata, insa intrebari ca “de ce vii aici”, “ce speri sa realizezi” etc. pot dezvalui motivarea si capacitatea studentului de a evolua pe parcursul anilor. Acesta corelat cu examenul scris (necesar si acesta – nu intri nepregatit ca “stii sa dai din gura”) mi se pare cea mai buna solutie pentru triere.
E lucru stiut ca asa isi triaza si companiile de renume angajatii pentru a primii pe cei mai buni ;)
Bluedrop
duminică, 28 iunie 2009 at 13:44:13
Dap, un examen dur urmat de un interviu şi examinare orală şi practică ar oferi soluţii bune. :D
Mithrandir
duminică, 28 iunie 2009 at 13:47:39
Ipoteză : numărul de locuri 625.
Condiţii : >5 la medie exclusiv din examenele specifice facultăţii && admiterea numai acelor canditati care arată un interes către profilul secţiei respective.
Îţi garantez că de abia o să fie ~300 de admişi.
Când habar nu ai de ce te duci la o facultate automat, nu eşti primit în acea facultate.
De ce să îşi irosească timpul profesorii şi asistenţii să te înveţe când tu clar nu eşti interesat de domeniul respectiv?
Dar mă rog, e foarte greu să schimbi ceva pentru că “Each student has his price”. Facultăţile îşi iau banii în funcţie de numărul de studenţi, pe care îi iau. Deci dacă ACS ajunge pe la 300, 300*45k vs ~450*45k.
Eu personal ştiu de ce am venit la secţia asta, la un moment dat am regretat, dar pe parcurs am realizat că este o facultate decentă faţă de restul şi nu găseam informaţiile pe care le-am dobândit acuma la altă facultate din Bucureşti.
cristina
duminică, 28 iunie 2009 at 14:25:43
Mey, cand o sa se realizeze in Romania ca facultatea e de fapt un fel de parc de vacanta pe patru ani de zile. Dai banu, poti sa bei si sa fumezi si sa ai alte distracti ilicite departe de parinti. Parinti sunt castigati, copi sunt castigati, la ceti trebuie sa incurci lucrurile cu scoala si cursuri si alte tampeni?
dadatroll
luni, 29 iunie 2009 at 2:59:07
Funny ca întotdeauna.
Mithrandir
luni, 29 iunie 2009 at 5:30:21
Din pacate, e nevoie de mai mult decat feedback, pentru ca invatamantul sa mearga bine.
Nu stiu la voi cum e, dar la mine in faculta, vad o problema serioasa, pe care lumea se pare ca o ignora: asistentii tineri foarte slab pregatiti.
Intr-o societate capitalista, in general, lumea merge acolo unde poate castiga mai bine. Dintre cei buni, care termina o facultate, majoritatea aleg sa lucreze, decat sa predea. Rezultatul e ca ajung sa predea, cei ce nu sunt in stare sa faca ceva, si care din intamplare au facut un curs de pedagogie.
Mai concret, am avut o asistenta la Programarea Calculatoarelor, care nu era in stare sa scrie singura un program C elementar, am avut o asistenta la Bazele Electrotehnicii, care copia problemle de pe foaie, si scria la tensiune formula energiei(nu vedea bine), am avut o asistenta la Tehnici de Programare care ne-a invatat sa prindem cu try-catch erorile aruncate de asertiuni… si lista poate continua.
Daca cel ce preda este slab pregatit, atunci oricat feedback ar primi, nu poate starni interesul studentului, si lucrurile nu au cum sa mearga bine.
Si apropo de feedback, am mai avut semestrul asta un laborant, la Algoritmi Fundamentali, care la inceputul orei, se apuca sa ne spuna ce avem de facut. Cateodata, ma apucam sa-i prezint o alta solutie, si incepeam sa-i explic de ce este mai eficienta/eleganta. Se uita la mine, cu o privire inteligenta, se prefacea ca intelege, apoi zicea “da, asa e, dar fa totusi cum am zis eu”.
just1coder
luni, 29 iunie 2009 at 10:26:11
Şi la noi sunt unii asistenţi foarte slab pregătiţi, din păcate. Cel mai rău este când ei nu acceptă să fie contrazişi, deşi e evident că dreptatea nu este de partea lor.
Fie ei profesori (Constantinescu), fie ei asistenţi (nu dau nume), toti ar trebui să înţeleagă că facultatea nu mai este o dictatură în care doar ei au dreptate. Aici nu se aplică legea ce spune că «profesorul are întotdeauna dreptate». Ba din contră chiar, sunt de lăudat profesorii care recunosc imediat faptul că unii studenţi îi egalează sau întrec.
Mithrandir
luni, 29 iunie 2009 at 10:45:56